1. [DEX '09] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
2. [DEXI] zglăvoc, -oacă s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (iht.) Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, lipsit de solzi, de culoare cenușie-cafenie, răspîndit în apele reci de munte (Cottus gobio). 2 s.m. (bot.) Inflorescența cînepii (de toamnă). 3 s.m. (bot.) Albăstrea (Centaurea cyanus). • pl. -oci, -oace. și slăvoc, -oacă s.m., s.f., slăvac s.m., (reg) glăvoacă s.f. /<bg. главок, srb. glavoč.
3. [DEX '98] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
4. [DLRM] ZGLĂVOC1 s. m. v. zglăvoacă.
5. [DEX '09] GLĂVOACĂ s. f. v. zglăvoc.
6. [MDA2] batoacă sf vz zglăvoacă
7. [DEX '96] GLĂVOACĂ, glăvoace, s. f. V. zglăvoc.
8. [DLRLC] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu capul turtit, cu gura largă, fără solzi, care trăiește în apele de munte și se hrănește, mai ales, cu ouăle altor pești (Cottus gobio); babă moacă, slăvoacă. Aceste ape limpezi, în care joacă păstrăvul și zglăvoaca, vin din depărtări și adîncimi de codri. SADOVEANU, V. F. 16. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal, cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră, cîteva măsline. HOGAȘ, M. N. 140. – Variantă: zglăvoc (MARIAN, INS. 56) s. m.
9. [DLRM] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspîndit în apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglăvoc s. m.] – Bg. glavoč.
10. [Șăineanu, ed. VI] sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].
11. [Scriban] zglăvoácă și -oágă f., pl. e (din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un pește cu trupu mic și capu mare (lophius). – Dicț. daŭ și forma glăvoc și glăvocĭ (sîrb. glávoc, grindel; bg. glavoč, obleț). – Și zl-. V. moacă 1 și guvid.
12. [DOOM 3] !zglăvoc (pește; plantă) s. m., pl. zglăvoci
13. [DOOM 2] zglăvoacă / zglăvoc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoace / zglăvoci
14. [DER] ZGLĂVOC, ZGLĂVOACĂ, zglăvoci, zglăvoace, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)
15. [DER] sglăvoc (-ci), s. m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.
16. [DRAM 2021] zglăvoácă, (zglăvoc), s.m.f. (reg.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). ■ Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța. – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, MDA), srb. glavoč (MDA).
17. [DRAM 2015] zglăvoacă, (zglăvoc), s.f. și m. – (reg.; zool.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 86). – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, DEX, MDA), srb. glavoč (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL