1. [DEX '09] ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).
2. [MDA2] zgârci3 sn [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~uri / E: zgârci2] Daltă cu tăiș semicircular, folosită în dogărie, pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn Si: (reg) ghin (1), scoabă1, zgârietor (6).
3. [MDA2] zgârci2, ~rce [At: PERACLIS (1639), 260 / V: (înv) zgârc, zgâră, (înv) gârci / Pl: ~uri sn; ~, ~rce smf / E: drr zgârci4] 1 sn (Îvp) Cartilaj. 2 sn (Îvp) Tendon. 3 sn (Pex; mpl) Carne de proastă calitate, vânoasă, cu pielițe, cu cartilaje. 4 sn (Reg) Castană (5). 5 sn (Reg) Elastic (14). 6 sn (Reg) Praștie. 7 sn (Reg) Vreasc. 8 smf (Reg; pan) Zgârcit (4). 9 sn (Pex) Crampă3 (1).
4. [DEX '98] ZGÂRCI1, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).
5. [DLRM] ZGÎRCI3, zgîrciuri, s. n. Unealtă formată dintr-un cilindru de oțel fixat pe un mîner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgîrci2.
6. [DLRM] ZGÎRCI2, zgîrciuri, s. n. Cartilaj. – Postverbal al lui zgîrci.
7. [MDA2] gârci sn vz zgârci2
8. [MDA2] zgâră s vz zgârci2
9. [MDA2] zgârc s vz zgârci2
10. [DEXI] zgîrci1 s.n. 1 (înv.,pop) Cartilaj. Sînt olarii slabi, trași la față, numai oase, zgîrci și piele (STANCU). ♦ Ext. Came de proastă calitate, vînoasă, cu pielițe. Urmează leafa grasă Tot ce cade de la masă... Oase, zgîrciuri și ciolane (ARGH.). 2 (înv., pop.) Cîrcel; crampă. Varga lăsă repede mîna jos, ca și cum l-ar fi apucat un zgîrci în antebraț (POPOV.). 3 Unealtă formată dintr-o lamă metalică curbată, fixată pe un mîner, care este folosită (de dogar) pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. • pl. -uri. /de la zgîrci2.
11. [DLRLC] ZGÎRCI1, zgirciuri, s. n. 1. Cartilaj. Între osul umărului și coaste, în carne, era o groapă în mușchi, înconjurată de zgîrci, răsucit ciudat. DUMITRIU, N. 237. Zgîrciul nasului îi albea pe sub pielea subțire. DELAVRANCEA, la CADE. 2. Unealtă formată dintr-un cilindru scurt de oțel fixat pe un mîner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn.
12. [Șăineanu, ed. VI] sgârciu n. 1. cartilaj, tendon; 2. scoaba dogarului. [Tras din sgârcì].
13. [Șăineanu, ed. VI] sgârciu! int. fam. să n’ai parte!
14. [Scriban] zgîrc, V. zgîrcĭ.
15. [Scriban] zgîrcĭ n., pl. urĭ (bg. gŭrč, sîrb. grč, id. V. zgîrcesc). Sfîrc, cartilagine. Tendon. Interj. Sîc (adresat cuĭva care vrea s’apuce ceva și n’ajunge): zgîrcĭ! – Și zgîrc, pl. urĭ (est).
16. [DOOM 3] zgârci2 s. n., pl. zgârciuri
17. [DOOM 3] zgârci1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgârcesc, 3 sg. se zgârcește, imperf. 1 sg. mă zgârceam; conj. prez. 1 sg. să mă zgârcesc, 3 să se zgârcească; imper. 2 sg. afirm. zgârcește-te; ger. zgârcindu-mă
18. [DOOM 2] zgârci1 s. n., pl. zgârciuri
19. [MDO] zgîrci (subst.)
20. [IVO-III] sgârciu, -ciuri.
21. [DER] ZGÎRC s. n. (Var.) Zgîrci1. (cf. zgîrci1)
22. [DER] ZGÎRCI1, zgîrciuri, s. n. ~ 3. Sfîrc.
23. [DRAM 2021] zgấrci¹, zgârciuri, s.n. (reg.) Cartilagiu: „Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului” (Papahagi, 1925: 297). – Der. regr. din zgârci³ (DLRM, DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] zgârci2, adv. – (reg.) Chircit, ghemuit: „Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi, 1925: 219). – Din zgârci3.
25. [DRAM 2015] zgârci1, zgârciuri, s.n. – (reg.) Cartilagiu: „Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului” (Papahagi, 1925: 297). – Der. regr. din zgârci3 (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
26. [DRAM 2015] gârci, gârciuri, s.n. – 1. Cartilaj. 2. Cârcei, contractare a mușchilor (Țiplea, 1906). ♦ (onom.) Gârcu, nume de familie în Maramureș. – Din zgârci „a se strânge, a se contracta, a se chirci” (< sl. sǔgrǔčiti) (MDA).
27. [DRAM] gârci, -uri, s.n. – 1. Cartilaj. 2. Cârcei, contractare a mușchilor (Țiplea 1906). – Din zgârci „a se strânge, a se contracta, a se chirci” (< sl. sǔgrǔčiti).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL