1. [MDA2] zguli vtr [At: LB / V: zguguli / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb zguriti se] (Pop; d. ființe) 1-2 A (se) zgârci4 (1-2).
2. [DEXI] zguli vb. IV. refl., tr. (reg.) A (se) zgribuli, a (se) strînge. Bătrîna se zguli în prag și cosea o cămașă (PER.). • prez.ind. -esc. /cf. srb. zguriti se.
3. [DLRLC] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
4. [DLRM] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strînge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.
5. [MDA2] zguguli v vz zguli
6. [Scriban] zgulésc (mă) v. refl. (sîrb. zgúliti, și gúliti, a juli, cu înț. luĭ zguriti se, a se zguli. V. julesc). Ban. Olt. Trans. Mă strîng de frică, de întristare.
7. [DER] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL