1. [DEX '09] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.
2. [MDA2] zgrepțăna [At: MARIAN, O. I, 152 / V: (reg) ~țena (Pzi: zgrepțenez), ~țâna, ~țora, ~țura, ~păna, ~eap~, zgremț~, ~emțâna, ~euț~, zgrăp~, zgrip~, zgripțena, zgripțora (S și: sgripțora) / Pzi: zgreapțăn / E: z- + grepțăna cf zgripțor] (Reg) 1-2 vi A zgâria (1-2). 3 vr A se scărpina (1). 4 vr (Reg; îf zgremțăna) A-și smulge părul. 5 vr A se cățăra (1).
3. [DEXI] zgrepțăna vb. I. (pop.) 1 intr. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele), producînd un zgomot caracteristic. Parcă niște cîni negri îl urmăriseră și-acum îi auzea cum zgreapțănă la ușă (CAM.). ♦ (reg.; refl.) A se scărpina. Își lepădă cușma și se zgrepțenă cu asprime la tîmplă și la ceafă (SADOV.). ♦ (tr.) A ara la suprafață; a zgîria pămîntul. 2 refl. A se cățăra, a se urca pe ceva (agățîndu-se cu ghearele). Mezinul se zgrepțăna și n-ajungea și el la geam (CE. PETR.). ♦ A se agăța, a se prinde de ceva (cu unghiile, cu ghearele). • prez.ind. zgreapțăn. și (reg.) zgrăpțăna, zgrepțena, zgrepțora vb. I. /z- + grepțăna; cf. zgripțor.
4. [DLRLC] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. (Și în forma zgrepțena) 1. Intranz. A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. ◊ Fig. Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. ◊ Refl. A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443. 2. Refl. A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214. – Prez. ind. și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțena, zgrepțîna (C. PETRESCU, O. P. II 112) vb. I.
5. [DLRM] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgîria pămîntul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțena vb. I] – V. grăpțăna[1].[1]
6. [MDA2] gripsăna vt vz zgrăpțăna
7. [MDA2] zgrăpțăna v vz zgrepțăna
8. [MDA2] zgreapțăna v vz zgrepțăna
9. [MDA2] zgremțăna v vz zgrepțăna
10. [MDA2] zgremțâna v vz zgrepțăna
11. [MDA2] zgrepăna v vz zgrepțăna
12. [MDA2] zgrepțâna v vz zgrepțăna
13. [MDA2] zgrepțena v vz zgrepțăna
14. [MDA2] zgrepțora v vz zgrepțăna
15. [MDA2] zgrepțura v vz zgrepțăna
16. [MDA2] zgreuțăna v vz zgrepțăna
17. [MDA2] zgripțăna v vz zgrepțăna
18. [MDA2] zgripțena v vz zgrepțăna
19. [MDA2] zgripțora v vz zgrepțăna
20. [DEXI] zgrăpțăna vb. I. v. zgrepțăna.
21. [DEXI] zgrepțena vb. I. v. zgrepțăna.
22. [DLRLC] ZGREPȚENA vb. I v. zgrepțăna.
23. [DLRLC] ZGREPȚÎNA vb. I v. zgrepțăna.
24. [DLRM] ZGREPȚENA vb. I. v. zgrepțăna.
25. [Șăineanu, ed. VI] sgrepț(or)à (sgripțăna) v. Mold. a se cățăra. V. sgripțor.
26. [Scriban] grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.
27. [Scriban] zgrémțîn, a -á v. intr. Mold. Rar. Rîcîĭ, zgîriĭ la ușă (ca pisica).
28. [Scriban] zgrépțăn (mă), și zgrépțur, V. grapșin.
29. [DOOM 3] zgrepțăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zgrepțăn, 3 zgreapțănă; conj. prez. 1 sg. să zgrepțăn, 3 să zgrepțene; imper. 2 sg. afirm. zgreapțănă
30. [DOOM 2] zgrepțăna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreapțănă; conj. prez. 3 să zgrepțene
31. [DER] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgîria, germ. grapsen)
32. [DER] sgrepțăna (-eapțăn, -at), vb. – 1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL