1. [DEX '09] ZDRĂNCĂNIT s. n. v. zdrăngănit.
2. [MDA2] zdrăncănit sn vz zdrăngănit
3. [DEXI] zdrăncănit s.n. v. zdrăngănit.
4. [DEX '09] ZDRĂNCĂNI vb. IV v. zdrăngăni.
5. [DEX '09] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrăngăn. – Var.: zdrăncăni vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
6. [DEX '09] ZDRĂNGĂNIT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănit s. n.] – V. zdrăngăni.
7. [MDA2] drângăni2 v vz zdrăngăni
8. [MDA2] străncăni v vz zdrăngăni
9. [MDA2] străncănit[1] sn vz zdrăngănit
10. [MDA2] strâncăni v vz zdrăngăni
11. [MDA2] zdăncăni v vz zdrăngăni
12. [MDA2] zdâcăni v vz zdrăngăni
13. [MDA2] zdrăcăni v vz zdrăngăni
14. [MDA2] zdrăncăni v vz zdrăngăni
15. [MDA2] zdrăngăni [At: LB / V: (îrg) ~ncăni, zdrencăni, (reg) ~ăcăni, zdrâncăni, zdrân~, zdăncăni, zdâcăni, străncăni, strâncăni, (îvr) sdrăncănî, zdropcăni / S și: sdrăngăni / Pzi: ~nesc și (reg) zdrăngăn / E: zdrang + -ăni] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 4 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 5 vi (Spc; d. clopote, clopoței) A suna. 6 vi (D oameni sau d. instrumente muzicale; c. i. coardele unor instrumente muzicale, coardele vocale) A face să vibreze (nearmonios) Si: a zgândări (1-3). 7 vi (Pex; dep) A cânta (prost) la un instrument cu coarde Si: a zgândări (12), (reg) a drângăni1 (2). 8-9 vtr (Reg) A (se) zgudui (1-2).
16. [MDA2] zdrăngănit [At: DDRF / V: (reg) ~ncă~, zdrân~, zdrâncă~, strâncă~[1] / S și: sd~ / Pl: ~ele sfa / E: zdrăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5). 6 sf (Reg; mpl; de obicei art) Dans popular care se execută în perechi de către participanți, în care fata se învârtește pe sub mâna băiatului și apoi, față-n față, fata ținând mâinile pe umerii băiatului, iar el ținând mâinile pe șoldurile fetei, fac doi pași la dreapta și doi pași la stânga. 7 Melodie după care se execută zdrăngănita (6).
17. [MDA2] zdrâncăni v vz zdrăngăni
18. [MDA2] zdrâncănit sn vz zdrăngănit
19. [MDA2] zdrângăni v vz zdrăngăni
20. [MDA2] zdrângănit sn vz zdrăngănit
21. [MDA2] zdrencăni v vz zdrăngăni
22. [MDA2] zdropcăni v vz zdrăngăni
23. [DEXI] zdrăncăni vb. IV. v. zdrăngăni.
24. [DEXI] zdrăngăni vb. IV. 1 intr. (despre sticle, metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cînd se ciocnește de ceva, cînd este lovit cu ceva ori cînd cade, cînd se sparge, cînd se trîntește. A zdrăngănit de cîteva ori din clanță (LĂNCR.). ♦ ext. A produce zgomote (supărătoare). Mașina... zdrăngănea ca o roată fără ciolane (BRĂ.). ◊ (tr.) Își zdrăngănea sabia (REBR.). 2 tr. (despre oameni; compl. indică coardele unui instrument muzical) A face să vibreze (nearmonios). ♦ ext. (deprec.) A cînta fară pricepere la un instrument muzical cu coarde. Au zdrăngănit din strune cît putură Și n-a ieșit decît harababură (ARGH.). • prez.ind. -esc, (reg.) zdrăngăn, și zdrăncăni vb. IV. /zdrang + -ăni.
25. [DEXI] zdrăngănit s.n. 1 Faptul de a zdrăngăni. 2 Concr. Cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. • și zdrăncănit s.n. /v. zdrăngăni.
26. [DEX '98] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrăngăn. – Var.: zdrăncăni vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
27. [DEX '98] ZDRĂNGĂNIT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănit s. n.] – V. zdrăngăni.
28. [DLRLC] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc și zdrăngăn, vb. IV. Intranz. 1. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din astfel de materiale) A produce un zăngănit caracteristic cînd se ciocnesc de ceva sau sînt lovite cu ceva. Începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. F. 10. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118. ◊ Tranz. fact. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519. 2. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depreciativ) a cînta fără pricepere la un instrument muzical. S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237. Li intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246. Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50. Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48. – Variantă: zdrăncăni (ȘEZ. I 186) vb. IV.
29. [DLRLC] ZDRĂNGĂNIT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei (v. zăngănit); cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. Se auzea la fereastră zdrăngănit de țambal și vioară. PAS, Z. I 176. – Variantă: zdrăncănit (ȘEZ. IX 172) s. n.
30. [DLRM] ZDRĂNCĂNI vb. IV. v. zdrăngăni.
31. [DLRM] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cînd se ciocnește de ceva sau e lovit cu ceva. ◊ Tranz. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele (GHICA). 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; a cînta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncăni vb. IV] – Din zdrang.
32. [DLRM] ZDRĂNGĂNIT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei; cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncănit s. n.]
33. [Șăineanu, ed. VI] sdrângănì v. a zăngăni. [V. sdrang].
34. [Scriban] străncănésc, V. zdrăngănesc.
35. [Scriban] zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.
36. [Scriban] zdrîngănésc și -cănésc, V. zdrăngănesc.
37. [DOOM 3] zdrăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănesc, 3 sg. zdrăngănește, imperf. 1 zdrăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zdrăngănesc, 3 să zdrăngănească
38. [DOOM 3] zdrăngănit s. n.
39. [DOOM 2] zdrăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănesc, imperf. 3 sg. zdrăngănea; conj. prez. 3 să zdrăngănească
40. [DOOM 2] zdrăngănit s. n.
41. [MDO] zdrăngăni
42. [DTM] zdrăngănita, joc* popular românesc, de perechi, răspândit, pe o arie limitată, în centrul Transilvaniei (zona Mureșului mijlociu). Perechile sunt liber repartizate în spațiul de joc; partenerii, situați față în față, se țin de talie sau de umeri. Jocul constă în bătăi pe loc, în contratimp*, alternând cu învârtituri rapide, cu pași simpli, în ambele sensuri. Are ritm* binar* și mișcare vioaie. Face parte din categoria jocurilor de învârtit (v. învârtita).
43. [DRAM 2021] zdrăngăní, v.t. v. drăngăni.
44. [DRAM 2015] zdrăngăni, vb. tranz. – v. drăngăni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL