1. [DEX '09] ZDRUMICAT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – V. zdrumica.
2. [MDA2] zdrumicat, ~ă a [At: ECONOMIA, 76/10 / S și: sd~ / Pl: ~ați, ~e / E: zdrumica] (Pop) 1 Zdrobit2 (1, 7).
3. [DEXI] zdrumicat, -ă adj. (pop.)cCare este făcut bucățele, sfărîmat, zdrobit. Prundișu-i zdrumicat ca marna (PER.). ◊ Fig. Prin mîndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind (EMIN.). • pl. -ți, -te. /v. zdrumica.
4. [DLRLC] ZDRUMICAT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. Strivit, zdrobit, sfărîmat. ◊ Fig. Auzea scîrțîind roata ciuturii de la fîntină și... apa zdrumicată pe mîna și pe fața lui Manlache. POPA, V. 30. Prin mîndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. EMINESCU, O. I 85.
5. [DLRM] ZDRUMICAT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărîmat, zdrobit. – V. zdrumica.
6. [DEX '09] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
7. [MDA2] zdrumeca v vz zdrumica
8. [MDA2] zdrumica vt [At: BIBLIA (1688), 2601/8 / V: (reg) ~meca / S și: sd~ / Pzi: zdrumic / E: ctm zdrobi și dumica] 1-9 (Pop; c. i. mai ales obiecte) A zdrobi (1, 6, 10, 14, 15-17, 19, 24).
9. [DEXI] zdrumica vb. I. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A face bucățele, a sfărîma. ◊ fig. Călușarii zdrumicau bătuta pe bîte (ARGH.). 2 (compl. indicăființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd traumatisme. L-a izbit pe-a lui coif, cît oasele capului toate I-a zdrumicat (MURNU). 3 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică; a nimici. Românii îi zdrumicau fără cruțare (ISP.). • prez.ind. zdrumic. /dumica + zdrobi, prin contaminare.
10. [DLRLC] ZDRUMECA vb. I v. zdrumica.
11. [DLRLC] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumeca (SANDU, D. P. 130) vb. I.
12. [DLRM] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărîma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).
13. [Șăineanu, ed. VI] sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. [Compromis între verbele sinonime dumica și sdrobì].
14. [Șăineanu, ed. VI] sdrumicat a. 1. stricat, sdrobit: vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind EM.; 2. fig. prăpădit: a întrupa o patrie atât de sdrumicată BĂLC.
15. [Scriban] zdrumíc, a -á v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.
16. [DOOM 3] zdrumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zdrumic, 2 sg. zdrumici, 3 zdrumică; conj. prez. 1 sg. să zdrumic, 3 să zdrumice
17. [DOOM 2] zdrumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrumică
18. [MDO] zdrumica (ind. prez. 3 sg. și pl. zdrumică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL