1. [DEX '09] ZDRUMICARE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.
2. [MDA2] zdrumicare sf [At: DDRF / S și: sd~ / Pl: ~cări / E: zdrumicări] (Pop) 1-4 Zdrobire (1-3, 12).
3. [DEXI] zdrumicare s.f. (pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. zdrumica.
4. [DLRLC] ZDRUMICARE s. f. Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărîmare, zdrobire, nimicire. Romînii din ambele țări cad sub regimul fanarioților. Apoi vine împilarea străină, robirea și zdrumicarea nației sub «turcul păgîn». BĂLCESCU, O. I 318.
5. [DLRM] ZDRUMICARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărîmare, zdrobire; nimicire.
6. [DEX '09] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
7. [MDA2] zdrumeca v vz zdrumica
8. [MDA2] zdrumica vt [At: BIBLIA (1688), 2601/8 / V: (reg) ~meca / S și: sd~ / Pzi: zdrumic / E: ctm zdrobi și dumica] 1-9 (Pop; c. i. mai ales obiecte) A zdrobi (1, 6, 10, 14, 15-17, 19, 24).
9. [DEXI] zdrumica vb. I. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A face bucățele, a sfărîma. ◊ fig. Călușarii zdrumicau bătuta pe bîte (ARGH.). 2 (compl. indicăființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd traumatisme. L-a izbit pe-a lui coif, cît oasele capului toate I-a zdrumicat (MURNU). 3 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică; a nimici. Românii îi zdrumicau fără cruțare (ISP.). • prez.ind. zdrumic. /dumica + zdrobi, prin contaminare.
10. [DLRLC] ZDRUMECA vb. I v. zdrumica.
11. [DLRLC] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumeca (SANDU, D. P. 130) vb. I.
12. [DLRM] ZDRUMICA, zdrumic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărîma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).
13. [Șăineanu, ed. VI] sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. [Compromis între verbele sinonime dumica și sdrobì].
14. [Șăineanu, ed. VI] sdrumicare f. fig. nimicire: robirea și sdrumicarea nației BĂLC.
15. [Scriban] zdrumíc, a -á v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.
16. [DOOM 3] zdrumicare (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicării; pl. zdrumicări
17. [DOOM 2] zdrumicare (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicării; pl. zdrumicări
18. [DOOM 3] zdrumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zdrumic, 2 sg. zdrumici, 3 zdrumică; conj. prez. 1 sg. să zdrumic, 3 să zdrumice
19. [DOOM 2] zdrumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrumică
20. [MDO] zdrumica (ind. prez. 3 sg. și pl. zdrumică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL