1. [MDA2] zdraniță sf [At: ȘĂINEANU2 / V: ~amniță / S și: sd~ / Pl: ~țe / E: z- + draniță] (Reg) Șiță pentru acoperișul caselor.
2. [Scriban] zdrániță, V. draniță.
3. [DEX '09] DRANIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. – Din rus. dranița, ucr. dranyc’a.
4. [MDA2] drainiță sf vz draniță
5. [MDA2] dramniță sf vz draniță
6. [MDA2] draniță sf [At: (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 266 / V: (reg) drăn~, dramn~ / Pl: ~țe / E: ucr драница] (Reg) 1 Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. 2 Bucată de lemn lungă de un metru. 3 Împrejmuire de lemn a fântânii.
7. [MDA2] zdramniță sf vz zdraniță
8. [CADE] DRANIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Maram. Șindrilă mai lungă cu care se învelesc casele: se ivesc curatele căsuțe... țărănești cu... acoperemîntul de șindilă sau de ~ (IRG.) [rut. dranyća].
9. [CADE] ❍ DRĂNICIOARĂ (pl. -re) sf. Mold. Bucov. Maram. dim. DRANIȚĂ: Să mă despice ’n drănicioare, Să mă ’ncarce ’n șapte care (VOR.).
10. [DLRLC] DRANIȚĂ, dranițe, s. f. (Mold., Bucov., Maram.) Scîndurică subțire de lemn de brad, mai mare decît o șindrilă, cu care se acoperă, se învelesc casele, mai ales la munte. V. șiță. Sus, acoperișul spart dădea drumul ploilor; vîntoasele mînioase rupeau totdeauna din el dranițele putrede și le purtau în undele lor ca pe niște paseri negre. SADOVEANU, O. III 559. Mă duse... la casa bătrînească, cu dranița mucedă și cu pereții coșcoviți. C. PETRESCU, S. 12. Întîlnim cîțiva oameni cu niște cară cu draniță, mergind spre Iași. CREANGĂ, A. 126.
11. [Șăineanu, ed. VI] draniță f. șindrilă mai lungă: case cu draniță CR. [Rus. DRANIȚA].
12. [Șăineanu, ed. VI] sdraniță f. V. draniță: sdranițe de lemn.
13. [Scriban] drániță f., pl. e (vsl. *dránica, d. drati, dŭrati, a despica, sŭ-drati, a sfîșia, a zdrențuĭ; rus. dranica; pol. dranica; ung. dránica, draniță. V. dîră, zdreanță). Nord. Șindilă de acoperit casa. Șindilă la zmeĭele cele marĭ. Fc. Corlată, polița de deasupra vetreĭ. – Și zdraniță. V. despicătură.
14. [DOOM 3] draniță (pop.) s. f., g.-d. art. draniței; pl. dranițe
15. [DOOM 2] draniță s. f., g.-d. art. draniței; pl. dranițe
16. [IVO-III] draniță, -țe.
17. [DER] draniță (dranițe), s. f. – Șindrilă, șiță. Pol., rus. dranica (Cihac, II, 101), cf. mag. dránica. – Der. drăniți, vb. (a acoperi cu șindrilă); drănițit, s. n. (dispunerea șindrilei); drănicer, s. m. (persoană care face șindrile).
18. [DRAM 2021] drániță, dranițe, s.f. (reg.) Șindrilă; scândurică subțire, confecționată din lemn de esență tare, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă (spre diferență de șiță „scândurică simplă, fără șanțuri”). – Din rus. dranica (DEX), ucr. dranycá (DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] draniță, dranițe, s.f. – (reg.) Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Biserica Albă). – Din rus. dranica (Cihac, cf. DER; DEX), ucr. dranycá (DEX, MDA) < vsl. dránica < drati, dǔrati „a despica” (Scriban).
20. [DRAM] draniță, -e. s.f. – Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. – Din rus. dranica (Cihac cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL