1. [MDA2] zbârnel sn [At: ALR II, 4377/928 / Pl: ~e / E: zbârnâi + -el] 1 (Reg) Jucărie confecționată din tablă, hârtie etc. înfățișând aripile unei mori de vânt care se învârtesc în bătaia vântului Si: morișcă. 2 (Reg) Zbârnâitoare (6).
2. [DEX '09] PRÂSNEL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.
3. [DEX '09] PRISNEL s. n. v. prâsnel.
4. [MDA2] pârsnel[1] sn vz prâsnel
5. [MDA2] plesnel[1] sn vz prâsnel
6. [MDA2] pliznăr sn vz prâsnel
7. [MDA2] prăsnel sn vz prâsnel
8. [MDA2] prâsnea1 sf vz prâsnel
9. [MDA2] prâsnel sn [At: KLEIN, D. 406 / V: prisnar, pris~, (îrg) prăs~, (înv) pristlăn (A: nct), pristn~, (reg) pârsn~, pliznăr, ~snea sf, ~âștin (A: nct), ~âzn~, pres~, prezn~, prisnăr (A: nct), pristăn, pristen, pristene, pristin, prișten, priștin, priuștin, prizmel, priznăl, priznăr, prizn~, pușten, spârn~ / Pl: ~e / E: slv прьстєнь, пръстєнь] 1 Parte conică sau șaibă terminată cu un vârf ascuțit de la capătul inferior al fusului de tors, care, prin greutatea ei, face ca fusul să se învârtească mai ușor în timpul torsului Si: titirez, (reg) măciucă, moț1, muc. 2 Jucărie mică făcută din metal, din lemn etc., cu un vârf ascuțit, care poate fi rotită pe o suprafață plană Si: sfârlează, titirez. 3 (Reg; îe) A-i umbla (cuiva) iute pristenul Se zice despre cineva foarte vioi, iute și harnic. 4-5 (Fam) Epitet (pentru un copil mic și foarte vioi sau) pentru un om iute, ager. 6 Crâng la moară. 7 (Mun; Trs; îf prisnel) Ansamblu al morii alcătuit din fusul de fier și din cilindrul acționat de roata cu măsele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două discuri de lemn sau de metal care formează capetele cilindrului la moară Si: (reg) târcoală. 9 (Reg; îf prâznel) Bucată de fier în formă de farfurioară, fixată pe posadă, în care se învârtește capătul de jos al fusului de la crângul morii. 10 (Mun; îf prisnel, priznel) Ax al roții la moara de apă Si: (reg) fus, grindei. 11 (Trs; Mar; îf prâznel, prisnel, priznel) Inel în jurul butucului la roata carului. 12 (Mol; Buc) Disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare și de care își atârnă ciobanii cuțitul, punga etc. Si: (reg) prâsnic. 13 (Trs; Buc; mpl) Ornamentații din nasturi, discuri metalice etc. folosite mai ales la chimir. 14 (Reg; îf prișten) Bucată plată de lemn cu care se peticește burduful de brânză. 15 (Mol) Unealtă de ciobănie nedefinită mai de aproape. 16 (Buc; îf prâsnel) Bobârnac dat peste urechea cuiva. 17 (Olt; îf spârnel) Vârtej în păr. 18-19 (Bot; îrg) Peniță (Myriophyluum spicatum și verticillatum). 20 (Bot; îrg) Coada-șoricelului (Achillea millefolium).
10. [MDA2] prâștin[1] sn vz prâsnel
11. [MDA2] prâznel sn vz prâsnel
12. [MDA2] presnel sn vz prâsnel
13. [MDA2] preznel sn vz prâsnel
14. [MDA2] prinștin[1] sn vz prâsnel
15. [MDA2] prisnar sn vz prâsnel
16. [MDA2] prisnăr sn vz prâsnel
17. [MDA2] prisnel sn vz prâsnel
18. [MDA2] pristăn sn vz prâsnel
19. [MDA2] pristen sn vz prâsnel
20. [MDA2] pristene sn vz prâsnel
21. [MDA2] pristin1 sn vz prâsnel
22. [MDA2] pristlăn sn vz prâsnel
23. [MDA2] pristnel sn vz prâsnel
24. [MDA2] prișten sn vz prâsnel
25. [MDA2] priștin v vz prâsnel
26. [MDA2] prizmel sn vz prâsnel
27. [MDA2] priznăl sn vz prâsnel
28. [MDA2] priznăs sn vz prâsnel
29. [MDA2] priznel sn vz prâsnel
30. [MDA2] pușten sn vz prâsnel
31. [MDA2] spârnel sn vz prâsnel
32. [DEX '98] PRÂSNEL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.
33. [DLRLC] PRISNEL s. n. v. prîsnel.
34. [DLRLC] PRÎSNEL, prîsnele, s. n. (Și în forma prisnel) 1. Jucărie făcută dintr-o rotiță străbătută de un bețișor scurt, care se răsucește între degete și apoi se aruncă pe o suprafață netedă, unde continuă să se învîrtească singură; titirez, sfîrlează. Ca pe un prisnel învîrtește trupul. EMINESCU, N. 139. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prîsnelul (sau ca un prisnel) = foarte iute, vioi, sprinten, ager. Cucoana Catinca se învîrti ca un prisnel, coborî în pivniță și se întoarse repede c-o cană plină de vin. SADOVEANU, O. III 633. Eram om sprinten ca prisnelul. RETEGANUL, P. V 81. Moșneagul, iute ca un prisnel, așterne țolul. CREANGĂ, P. 68. ♦ Fig. Copil mic și foarte vioi. 2. Rotiță de lemn găurită la mijloc, fixată la capătul de jos al fusului de tors, pentru ca acesta să se învîrtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii (de apă sau de vînt) înțepenită într-una dintre pietrele acesteia. – Variantă: prisnel s. n.
35. [Șăineanu, ed. VI] prisnel n. Mold. 1. rotiță dela capătul de jos al fusului unei mori (prin care trec măselele roatei): prisnelul morii e alcătuit din șapte șiștori; fig. moșneagul iute ca un prisnel CR.; 2. Bot. peniță. [Tr. pristen = serb. PRSTEN, inel].
36. [Șăineanu, ed. VI] pristen n. Tr. V. prisnel.
37. [Scriban] prisnél, prîsnél și (Vc.) spîrnél și (Trans.) prísten și prístene n., pl. e (sîrb. pršijen, vertebră, ceh. presien, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V. tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant). Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om ĭute, om ager. Est. O plantă numită și peniță (Vezĭ-o). – Și zbîrnel (ChN. I, 199).
38. [Scriban] prísten, V. prisnel.
39. [Scriban] prîsnél, V. prisnel.
40. [Scriban] spîrnel, V. prisnel.
41. [Scriban] zbîrnél, V. prisnel.
42. [DOOM 3] prâsnel s. n., pl. prâsnele
43. [DOOM 2] prâsnel s. n., pl. prâsnele
44. [MDO] prîsnel
45. [IVO-III] prâsnel, -nele.
46. [DER] prisnel (prisnele), s. n. – 1. Vîrful fusului. – 2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 3. Sfîrlează, titirez. – 4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). – 5. Persoană isteață, ageră. – Var. prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl. prăslen. Sl., cf. slov. preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legătura cu bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu prîslea (var. prîsnea, pîrslea), s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl. pristŭ „deget”.
47. [DE] PRISNEL, culme muntoasă în N Pod. Someșan, parte componentă a șirului de munți scufundați („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpații Orientali și cei Occidentali. Extinsă pe direcție NNE-SSV, în prelungirea NE a m-ților Meseș, P. are aspectul unui deal înalt, cu povârnișuri abrupte și cu o culme largă, teșită ca o platformă. Culmea P. este alcătuită din șisturi cristaline și petice de calcar. Alt. max.: 651 m (vf. Prisnel). Acoperită cu păduri de carpen și gorun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL