1. [DEX '09] ZBURĂTORI vb. IV v. zburături.
2. [DEX '09] ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.
3. [MDA2] zburătări v vz zburături
4. [MDA2] zburători v vz zburături
5. [MDA2] zburături [At: LB / V: ~tări, ~tori, ~rut~ / Pzi: ~resc / E: zbura] 1-3 vt A crește (35, 38-39). 4-8 vi (Reg) A zbura (12-16). 9 vt (Reg) A reteza (1).
6. [MDA2] zburuturi v vz zburături
7. [DEXI] zburători vb. IV. v. zburături.
8. [DEXI] zburături vb. IV. (pop.) 1 intr. A străbate aerul (cu iuțeală) fiind aruncat, zvîrlit etc. Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază (EMIN.). 2 tr. A zvîrli cu ceva într-o pasăre, într-un pom etc. • prez.ind. -esc. și zburători vb. IV. /zburătură + -i.
9. [DEX '98] ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zburătură.
10. [DLRLC] ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma zburători) 1. (Rar) A străbate aerul, a zbura. Ci, plecînd ei mai departe, tot Călin arcu-ncordează Și zburătorind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîie-n văzduh cumplită. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zburătăci (1). Mi-e cuibul lîngă drum într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se lăsa. Mă-sa mi-l vedea... și-l zburăturea. MAT. FOLK. 6. ◊ Refl. reciproc. Foicică meri sălcii, Cînd eram niște copii, Suiam dealu, bine știi, Ne zburătuream cu glii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. ȘEZ. XII 87. – Variantă: zburători vb. IV.
11. [DLRM] ZBURĂTORI vb. IV. v. zburături.
12. [DLRM] ZBURĂTURI, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburători vb. IV] – Din zbura.
13. [Scriban] zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.
14. [DOOM 3] zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, 3 sg. zburăturește, imperf. 1 zburătuream; conj. prez. 1 sg. să zburăturesc, 3 să zburăturească
15. [DOOM 2] zburături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturesc, imperf. 3 sg. zburăturea conj. prez. 3 să zburăturească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL