Definiție și ce înseamnă zbiera

1. [DEX '09] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.

2. [MDA2] zbiera vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83v/22 / S și: sb~ / Pzi: zbier / E: pbl ml *exbelare, cf belare] 1 (D. animale și păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei Si: a rage, a răcni1 (1), a striga, a urla, a țipa1, (îrg) a răgi, (reg) a țiuli (1), a behăi (1), a boncălui (1), a cânta (11), a mugi (1), a râncăi, a râncălui1. 2 (D. oameni) A scoate sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau din cauza durerii, spaimei, mâniei etc.) Si: a rage, a răcni1, a striga (1), a țipa1 (1), a urla, (îvp) a toi, (înv) a chema (2), (reg) a puhăi2, a schițoi, a sparge, a stricni2, a țipoti1 (1), a țipui (1), a țipuri, a țivli. 3 (Pop; adesea fig) A jeli (cu glas tare). 4 (Reg; d. oameni, mai ales d. copii) A plânge tare (și cu zgomot).

3. [DEXI] zbiera vb. I. intr. 1 (despre animale sau păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei. Oile ce pasc zbierînd (SIO.). 2 (despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni, a urla. Colonelul a zbierat prin telefon la căpitan (STANCU). ◊ (tr.) În sănătatea mirilor! zbieră Troșca. ♦ fig. A plînge, a se tîngui cu glas tare. Vai de biata inimioară Ca și lunca geme, zbiară (ALECS.). • prez.ind. zbier. /probabil lat. *exbelare.

4. [DLRLC] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. V. rage, behăi, mugi. Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46. Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169. Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. 2. (Despre oameni) A striga. tare; a țipa, a răcni. Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28. Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplai? ALECSANDRI, T. I 431. ◊ Tranz. Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74. Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. (Fig.) Lunca țipă, lunca zbiară Pentr-un pui de căprioară. ALECSANDRI, P. P. 225.

5. [DLRM] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. – Lat *exbelare (= belare).

6. [Șăineanu, ed. VI] sbierà v. 1. a striga tare și neplăcut, vorbind de măgari și de vaci; 2. fam. a striga în gura mare (de mânie, de durere): sbiară ca un îndrăcit. [Lat. *EXBELARE].

7. [Scriban] zber (est) și zbier (vest), a -á v. intr. (lat. ex-bélo, -bêlare, îld. simplu bêlare, cl. balare, a behăi: it. belare, fr. bêler, pv. cat. sp. pg. belar. Deși ê se opune la prefacerea luĭ în ĭe, se poate presupune că la noĭ s’a pronunțat cu ĕ, așa cum óvum, s’a pronunțat *ŏvum. Nu e nevoĭe să se recurgă la *ex-verrare [de la vĕrres, vĭer], de unde sp. berrear și pg. berrar, a mugi ca vițelu). Strig, vorbind de măgarĭ și de vițeĭ. Iron. Strig, răcnesc: un orator zbera la tribună.

8. [DOOM 3] zbiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zbier, 3 zbiară; conj. prez. 1 sg. să zbier, 3 să zbiere; imper. 2 sg. afirm. zbiară

9. [DOOM 2] zbiera (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiară; conj. prez. 3 să zbiere

10. [MDO] zbiera (ind. prez. 3 sg. și pl. zbiară)

11. [DER] ZBIERA, zbier, vb. I. ~ (lat. vĕrrāre < vĕrres (verraco); cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puțin prob. din lat. *bēlāre întrucît rezultatul ē > ie nu pare posibil)

12. [DER] sbiera (zbier, zbierat), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt).

13. [Onomastic] ZBIERA vb. I. 1. Zbiară 1452 (DM 38; Băl I); Zbiara = Zberea, C-din comis (Tec II); Zbiarea scris și Zbearea = Zbiera = Zbera (C Ștef); Zbiiarea (16 A III 46); Zbierii, Nacul, 1654 (Sd V 31); Zbierea = Zbere; (Sd XVI); Zbiera pren. (Gorj 137); – olt., 1570 (Sd VI 457); Zbera, Gh. (Tec II; Buc). 2. Zberoi (Tec I; Sd XVI). 3. Zbiroaia b. (Cat; 16 A VI 14) din marital. II. Cu s. 1. Sbiera (Buc). 2. Sberea boier (C Ștef); Sbiari (CL). 3. Sberaș, C-tin mold. (RI II 20, III 201).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] zbier sn [At: BARCIANU / S și: sb~ / Pl: ? / E: […]
[Scriban] zbĭer-, V. zber-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] zbierare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 274 / S și: sb~ / Pl: ~rări […]
1. [DEX '09] ZBIERAT s. n. (Pop.) Faptul de a zbiera. – V. zbiera. 2. […]
1. [DEX '09] ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un […]
1. [MDA2] zbierător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: zbiera + […]
1. [DEX '09] ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. […]
[DER] ZBIGUI, zbiguiesc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui) Sursă: DEX online […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro