1. [DEX '09] ZBENGHI, zbenghiuri, s. n. (Fam.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, benghi s. n.] – Cf. tc. benek.
2. [MDA2] zbenghi sn [At: GHICA, S. I, 66 / V: (reg) zbeng, zbenchi (S și: sbenchi) / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: z- + benghi] (Pop) 1 Semn (natural) pe piele (mai ales pe obraz) Si: (pop) benghi (1). 2 (Pgn) Pată. 3 (În superstiții) Semn făcut pe fruntea copiilor pentru a fi feriți de deochi Si: benghi (3). 4 (Pex; rar) Pată (1).
3. [DEXI] zbenghi s.n. (pop.) Semn natural sau artificial pe piele, mai ales pe obraz; gener. pată; (pop.) benghi. • pl. -uri. /z-- + benghi.
4. [DEX '98] ZBENGHI s. n. v. benghi.
5. [Scriban] zbenghĭ, V. benghĭ.
6. [DEX '09] BENCHI s. n. v. zbenghi.
7. [DEX '09] BENGHI s. n. v. zbenghi.
8. [MDA2] benchi sn vz benghi
9. [MDA2] benghi sn [At: FILIMON, C. I, 757 / V: -nchi, zberghi, bobenchi / Pl: ~uri, (rar) – / E: ns cf tc benek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. 4 (Îs) În -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Semn în frunte din cauza unei lovituri.
10. [MDA2] zbenchi sn vz zbenghi
11. [MDA2] zbeng2 sn vz zbenghi[1]
12. [DEXI] benchi s.n. v. benghi.
13. [DEXI] benghi s.n. 1 (pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare (ALECS.). 2 ext. (pop.) Pată (pe obraz). Avea un benghi pe obraz făcut cu cerneală. 3 (în superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul! (CR.). 4 (reg.) Semn pe față din cauza unei lovituri. A căzut și și-a făcut un benghi în frunte. 5 (pop.) Varietate a jocului de arșice. Jocul în zbenghi (ISP.). • pl. -uri, (pop.) -ghi. și (pop.) benchi, (reg.) zbenghi, bobenchi s.n. /cf. tc. benek „pată”, „aluniță”.
14. [DEXI] bobenchi s.n. v. benghi.
15. [DEX '98] BENCHI s. n. v. benghi.
16. [DEX '98] BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Cf. tc. benek.
17. [DLRLC] BENGHI, benghiuri, s. n. (Popular; și în forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau, mai ales, pe obraz. V. aluniță. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Pată (pe obraz). Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131. De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142. ◊ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, A. 35. – Pronunțat monosilabic. – Variante: benchi, zbenghi (ODOBESCU, S. II 504, GHICA, S. 66) s. n.
18. [DLRM] BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Tc. benek.
19. [Șăineanu, ed. VI] benghiu (sbenghiu) n. 1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s’arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.; 2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.; 3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr. 4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].
20. [Șăineanu, ed. VI] sbenghiu n. V. benghiu.
21. [Scriban] benchĭ v. benghĭ.
22. [Scriban] benghĭ și (Munt.) zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk, benek, pată, benghĭ; bg. benka, neg). Pată artificială făcută pe față, precum: o alunică artificială pe care și-o făceaŭ odinioară femeile închipuindu-șĭ c’ar fi maĭ frumoase, mînjiturĭ pe care țărancele le fac copiilor ca să-ĭ ferească de deochĭ, petele de pe fața clovnilor ș.a. Zbenghĭ, un joc cu arșicele. – Și benchĭ (Mold. nord).
23. [DOOM 3] zbenghi (pată; semn) (pop., fam.) s. n., pl. zbenghiuri
24. [DOOM 2] zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbenghiuri
25. [DOOM 3] !benghi (fam.) s. n., pl. benghiuri
26. [DOOM 2] benghi / zbenghi (fam.) s. n., pl. benghiuri / zbenghiuri
27. [MDO] benghi
28. [DER] benghi (benghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI.
29. [Argou] zbenghi, zbenghiuri s. n. (er.) clitoris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL