1. [MDA2] zadră sf vz zadă
2. [CADE] ❍ZADRĂ = ZADĂ.
3. [Scriban] zádră, V. zeadă.
4. [DEX '09] ZADĂ, zade, s. f. Arbore din familia pinaceelor, rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și rezistent, folosit în construcții, industria mobilei etc. (Larix decidua). – Lat. pop. daeda (= taeda).
5. [MDA2] zad sm vz zadă
6. [MDA2] zadă sf [At: ANON. CAR. / V: (îvp) zad sm, ~die2, ~dră, (reg) zădar2 sm, zeadă / E: mlp daeda (=taeda)] 1 Arbore rășinos, cu tulpina dreaptă, cu frunze lungi în formă de ace (care cad toamna), cu lemn tare, durabil și foarte prețios, care crește în regiunea alpină inferioară Si: (reg) brad-de-vară, brad-roșu, cadrin, cătrin, crin, crin-de-munte, dăcrin, larice, lariș, lariță, rariț, viadă, zăduț (Larix decidua). 2 (Bot; înv) Pin2 (Pinus silvestris). 3 Așchie (1) subțire de zadă (1), de brad sau de alt conifer întrebuințată pentru luminat sau pentru aprins focul. 4 (Pop; d. tulpini de plante, diverse obiecte etc.; îe) A fi (uscat) ~ A fi foarte uscat. 5 (Reg) Grămadă de crengi, coji, ogrinji etc. zdrobite, sfărâmate, tocate etc.
7. [MDA2] zadie2 sf vz zadă
8. [MDA2] zădar2 sm vz zadă
9. [MDA2] zeadă sf vz zadă
10. [DEXI] zadă s.f. 1 (bot.) Arbore rășinos, cu frunzele lungi, în formă de ace, care cad toamna, cu lemnul tare, durabil și prețios, care crește în regiunea alpină inferioară (Larix decidua); larice. 2 Așchie de zadă (sau de alt conifer), întrebuințată pentru luminat sau pentru aprins focul. • pl. -e. /lat. pop. daeda(m) = taeda, -ae.
11. [CADE] ZADĂ (pl. -de) sf. ‼ ZAD sm. 1 🌿 Frumos arbore conifer, cu frunzele aciculare lungi, cu conurile mici, de un oval lungăreț, de coloare verde și acoperite cu un păr catifelat; din trunchiul acestui arbore se scoate terebentina; așchiile rășinoase ale acestui arbore sunt întrebuințate pe alocuri, la țară sau la stîne, pentru luminat (Larix sibirica; L. decidua) (🖼 5354): ia uită-te la zada ceea care stă înfiptă pe marginea prăpastiei (UR.) ¶ 2 Țandără subțire de zadă, de brad sau de alt conifer, întrebuințată pentru luminat [lat. vulg. daeda < clas. taeda + gr. δάς δαδός].
12. [DEX '98] ZADĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).
13. [DLRLC] ZAD s. m. v. zadă.
14. [DLRLC] ZADĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi, în formă de ace pe care le pierde toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit; crește prin locurile pietroase din regiunea alpină inferioară (Larix europea). Zada... nu păstrează decît rar regularitatea de con a molidului, SIMIONESCU, FL. 82. – Variantă: zad s. m.
15. [DLRM] ZADĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit (Larix decidua). – Lat. daeda (= taeda).
16. [Șăineanu, ed. VI] zadă f. frumos arbore din familia coniferelor, cu conuri mici, ovaloblonge și fin catifelate de coloare verde (Larix sibirica). [Lat. *DAEDA = TAEDA].
17. [Scriban] zádă, V. zeadă.
18. [Scriban] 1) zădár m. (d. zeadă). Pt. Zeadă.
19. [Scriban] zeádă f., pl. zede (lat. taeda, pop. daeda, copac rășinos, fachie; it. teda, pv. teo, cat. teya, sp. pg. tea. Cp. cu zăgîrnă, d. zaberna-taberna). Un fel de brad maĭ mic și stufos cu frunze lungĭ (larix): arde ca zeada. Fachie. – În Olt. Mold. zadă, pl. tot zede (larix). La Panțu și zad, m. În Pt. zădar, m. În Bc. zadră, pl. zedre, ramură de pin uscată și întrebuințată ca fachie. V. conifer.
20. [DOOM 3] zadă s. f., g.-d. art. zadei; pl. zade
21. [DOOM 2] zadă s. f., g.-d. art. zadei; pl. zade
22. [DER] ZADRĂ s. f. (Var.) Zadă.
23. [DER] ZAD s. m. (Var.) Zadă. (morf. DLRLC)
24. [DER] zadă (zede), s. f. – 1. Arbore rășinos (Larix sibirica, L. decidua). – 2. Făclie, torță. – Var. zeadă, zad(ră). Mr. dzadă, megl. zadă, istr. zǫdĕ. Lat. taeda, vulg. daeda (Meyer, IF, VI, 119; Meyer, Alb. St., IV, 39; Densusianu, Hlr., 124; Densusianu, Rom., XXVIII, 68; Pușcariu 1927; REW 8520), cf. sicil., calabr., cors. deda.
25. [DER] ZADĂ, zede, s. f. 2. Torță, faclă. (din lat. taeda, lat. vulg. daeda; cf. sicil., calabr., cors. deda)
26. [DER] ZEADĂ s. f. (Var.) Zadă.
27. [DFL] LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipsoidale sau conice, cu un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL