1. [DEX '09] XENOLIT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.
2. [MDA2] xenolit sn [At: CANTUNIARI, L. M. 121 / Pl: ~e / E: fr xénolite, ger Xenolith, eg xenolith] Fragment de rocă străin ca proveniență și compoziție de roca eruptivă în care se află prins.
3. [DEXI] xenolit s.n (mineral.) Fragment de rocă străin ca proveniență (și compoziție) de roca eruptivă în care se află prins. • pl. -e. /fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolith; cf. gr. ξένος „străin”, λίθος „piatră”.
4. [DN] XENOLIT s.n. Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. [< fr. xénolite, cf. gr. xenos – străin, lithos – piatră].
5. [MDN '00] XENOLIT s. n. fragment de piatră străin de roca eruptivă în care se află. (< fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolith)
6. [Petro-Sedim] xenolit, (engl.= xenolith) corp străin, având o altă origine în raport cu constituenții principali ai unei roci; termenul este mai frecvent utilizat în legătură cu → anclavele rocilor magmatice.
7. [DETS] XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie1), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit1), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie1), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism[1]; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL