1. [DEX '09] WALHALLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. – Din germ. Walhalla.
2. [MDA2] walhalla sfs [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: valhala / E: ger Walhalla] Locașul zeilor și al eroilor în mitologia germanică și scandinavică.
3. [DEXI] walhalla s.f. (în mit. nordică; și nm. pr.) Lăcașul zeului Odin și al walkiriilor, unde se odihnesc după moarte eroii căzuți în luptă. • /<germ. Walhalla.
4. [DEX '98] WALHALLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.
5. [DN] WALHALLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].
6. [Șăineanu, ed. VI] Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.
7. [MDN '00] WALHALA s. f. (mit. germ. și scand.) locașul zeilor și al eroilor. (< germ. Walhalla)[1]
8. [D.Religios] Walhalla, palatul ceresc al lui Odin din mitologia scandinavă, unde se bucurau de fericire eroii căzuți pe câmpul de luptă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL