1. [DEX '09] VĂRUIRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.
2. [MDA2] văruire sf [At: MARDARIE, L. 1962/24 / Pl: ~ri / E: vărui1] Aplicare a unui strat (subțire) de lapte de var2 (cu unele adaosuri) pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție Si: spoială, spoire, spoit1, văruială, văruit1.
3. [DEXI] văruire s.f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit. • pl. -i. /v. vărui.
4. [DLRLC] VĂRUIRE, văruiri s. f. Acțiunea de a vărui; spoire cu var.
5. [DEX '09] VĂRUI, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.
6. [MDA2] vărui2 vt [At: ALECSANDRI, T. I, 396 / V: ver~ / Pzi: ~esc / E: văr + -ui] (Îvr; fam) A i se adresa cuiva cu apelativul „vere”.
7. [MDA2] vărui1 [At: CANTEMIR, I. I. I, 147 / Pzi: ~esc, (reg) vărui / E: var2 + -ui] 1 vt(a) (C. i. suprafețe tencuite2 ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, încăperi, clădiri etc.) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var2 (cu unele adaosuri) Si: a spoi, (reg) a meseli, a pămătuși. 2 vt(a) (Reg; c. i. pereți sau, pex, încăperi, case etc.) A humui (1). 3 vr (Fam; gmț; dep; d. femei) A se pudra în mod exagerat.
8. [MDA2] verui v vz vărui2
9. [DEXI] vărui vb. IV. tr. (compl. indică suprafețe tencuite ori lipite ale unui element de construcție, pereți, ext., clădiri) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. ◊ (absol.) Mara a rînduit mereu, a curățit, a văruit (SLAV.). ◊ (refl. pas.) Casele abia de două ori pe an se văruiesc (CRĂL). ♦ (fam., glum.; refl.; despre femei) A se pudra in mod exagerat. • prez.ind. -iesc, (reg.) vărui. /var2 + -ui.
10. [DLRLC] VĂRUI1, văruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A se adresa cuiva cu titlul de «vere». (Atestat în forma verui) La mulți ani, vere Alecule. – Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: verui vb. IV.
11. [DLRLC] VĂRUI2, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pereții) cu un strat subțire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. L. 44. Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.
12. [DLRLC] VERUI vb. IV v. vărui1.
13. [DLRM] VERUI vb. IV. v. vărui1.
14. [Șăineanu, ed. VI] văruì v. a spoi cu var.
15. [Scriban] văruĭésc v. tr. (d. var). Spoĭesc cu var: casă văruită. V. muruĭesc.
16. [Scriban] veruĭésc v. tr. (d. văr, verĭ). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr”.
17. [DOOM 3] văruire s. f., g.-d. art. văruirii; pl. văruiri
18. [DOOM 2] văruire s. f., g.-d. art. văruirii; pl. văruiri
19. [DOOM 3] vărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, 3 sg. văruiește, imperf. 1 văruiam; conj. prez. 1 sg. să văruiesc, 3 să văruiască
20. [DOOM 2] vărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, imperf. 3 sg. văruia; conj. prez. 3 să văruiască
21. [MDO] vărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, conj. văruiască)
22. [IVO-III] văruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
23. [Argou] vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL