1. [MDA2] vărnicer sm [At: (a. 1638) IORGA, D. B. I, 62 / V: (reg) ~ițar / Pl: ~i / E: varniță + -ar] 1 (Îrg) Vărar.
2. [DEXI] vărnicer s.m. (înv., reg.) Vărar. • pl. -i. și vărnițar s.m. /varniță + -ar.
3. [DLRLC] VĂRNICER, vărniceri, s. m. Vărar. Cînd varul s-a răcit, este luat și pus sub acoperișuri, de unde vărnicerul îl încarcă și pleacă cu el să-l desfacă. PAMFILE, I. C. 380.
4. [DLRM] VĂRNICER, vărniceri, s. m. Vărar. – Din varniță + suf. -ar.
5. [Scriban] vărnicér m. Vărar.
6. [MDA2] vărar sm [At: N. A. BOGDAN, C. M. 101 / Pl: ~i / E: var2 + -ar] 1 Lucrător specializat în construirea cuptoarelor de var2 (1) și în arderea pietrei-de-var Si: (îrg) vărnicer (1). 2 Persoană care vinde var2 (1) Si: (îrg) vărnicer (2).
7. [MDA2] vărnițar sm vz vărnicer
8. [DEXI] vărar s.m. Muncitor către lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei-de-var; (înv., reg.) vărnicer. ♦ Persoană care vinde var. • pl. -i. /var2 + -ar.
9. [DEXI] vărnițar s.m. v. vărnicer.
10. [Scriban] vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL