1. [DEX '09] VĂMUI, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.
2. [MDA2] vămui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: vamă + -ui] 1 (C. i. mărfuri, bagaje) A lua vamă (1) Si: (înv) a vămăși (1), (reg) a vămăli (1). 2 A controla la vamă (11) posesorii de mărfuri, bagaje etc. Si: (înv) a vămăși (2), (înv) a vămăli (2). 3 (Fig) A fura (1). 4 (Fig) A lua pe furiș o parte din ceva. 5 (În credințele populare) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-l lăsa să ajungă la cer. 6 A lua uium la moară pentru măcinat Si: (reg) a vămăli (3).
3. [DEXI] vămui vb. IV. tr. 1 (compl. indică mărfuri, bagaje etc. sau posesorii lor) A lua vamă, a controla la vamă; (reg.) a vămăli. ◊ Fig. Sfîntul Dumnezeu Să ne vămuiască, să ne slobozească (POP.). 2 Fig. A fura, a prăda, a lua pe furiș o parte din ceva. Venind de afară după tăvi, le vămuiseră cît putură (CA. PETR.). 3 (în credințele pop.) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-l lăsa să ajungă la cer. 4 (la moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. • prez.ind. -iesc. /vamă + -ui.
4. [DLRLC] VĂMUI, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A taxa obiectele pentru care trebuie să se plătească vamă; a lua vamă. Deșteaptă-l, deșteaptă, să ne vămuiască, să ne slobozească. TEODORESCU, P. P. 85. ◊ Absol. A dat răspuns vameșilor împărăției despre treburile ce are și marfa pe care o aduce. Le-a pus deoparte, cuviincios, și peșcheșul ce li se cuvine lor pentru că se ostenesc a vămui. SADOVEANU, P. 149. ♦ Fig. A lua pe furiș o parte din ceva; a fura. Ciobanul lui, ascuns în anteriu și cu obrăzar, i-a căutat pe toți și i-a vămuit după legea hoției. SADOVEANU, O. VIII 248. 2. (La moară) A lua o parte din grîne drept plată pentru măcinat. (Absol.) Morăreasa vămuiește, Neică dragoste-i vorbește. La TDRG. 3. (În credințele religioase) A încasa de la sufletul unui mort taxa cuvenită pentru a-l lăsa să treacă prin văzduh pe lumea cealaltă. Țin calea la oameni ăi de mor, și-i vămuiește și nu-i lasă să treacă în cer. ȘEZ. III 79.
5. [Șăineanu, ed. VI] vămuì v. a percepe taxa de vamă.
6. [Scriban] vămuĭésc v. tr. (d. vamă; ung. vámolni, vámozni). Supun o marfă taxeĭ de vamă. Ĭaŭ uĭumu. Fig. Ĭaŭ (răpesc) o parte, cĭupesc din: nu s’a lăsat pînă nu mĭ-a vămuit găinile.
7. [DOOM 3] vămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiesc, 3 sg. vămuiește, imperf. 1 vămuiam; conj. prez. 1 sg. să vămuiesc, 3 să vămuiască
8. [DOOM 2] vămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiesc, imperf. 3 sg. vămuia conj. prez. 3 să vămuiască
9. [MDO] vămui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiesc, conj. vămuiască)
10. [IVO-III] vămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
11. [Argou] vămui, vămuiesc v. t. (fig.) a fura o parte din ceva
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL