1. [MDA2] vălătuceală sf [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) vălt~ / Pl: ~eli / E: vălătuci + -eală] 1 (Rar) Înfășurare a unui material flexibil în sensul uneia dintre laturile sale Si: (rar) vălătucire. 2 (Reg; ccr; îf văltuceală) Vălătuc (10). 3 (Reg; fig) Zăpăceală. 4 Năuceală.
2. [DEXI] vălătuceală s.f. Faptul de a vălătuci. • pl. -eli. /vălătuci + -eală.
3. [DLRLC] VĂLĂTUCEALĂ, vălătuceli, s. f. Faptul de a se învălătuci; învălătucire, învîrtejire. Constantin a rămas în bordei... cu mîinile sub cap și privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. I 144.
4. [MDA2] văltuceală sf vz vălătuceală
5. [DOOM 3] vălătuceală (rar, reg.) s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl. vălătuceli
6. [DOOM 2] vălătuceală (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl. vălătuceli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL