1. [DEX '09] VĂLURIRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1).
2. [MDA2] vălurire sf [At: VÎN. PESC. iunie 1964, 1 / Pl: ~ri / E: văluri] (Rar) Alternare de dealuri și văi, asemănătoare ca formă valurilor1 (1).
3. [DEX '09] ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
4. [MDA2] învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.
5. [MDA2] văluri v vz vălura
6. [DLRLC] ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: văluri (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.
7. [DLRLC] VĂLURI vb. IV v. învălura.
8. [DOOM 3] vălurire s. f., g.-d. art. văluririi; pl. văluriri
9. [DOOM 2] vălurire s. f., g.-d. art. văluririi; pl. văluriri
10. [DOOM 3] învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurează, imperf. 3 pl. învălurau; conj. prez. 3 să învălureze
11. [DOOM 2] învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL