1. [DEX '09] VĂITĂTOR, -OARE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietător, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.
2. [MDA2] văitător, ~oare [At: CIHAC, I. 305 / V: ~iet~ / Pl: ~i, ~oare / E: văita + -ător] (D. oameni) 1-2 a Care se vaită (1-2). 3-4 a (Șdp) Văităreț (1-2). 5 av Cu vaiete (1). 6 sf (Reg; îf văietătoare) Bocitoare (6).
3. [DEXI] văitător, -oare adj. Care se vaită, care se tînguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; (fam.) văităreț. • pl. -ori, -oare. și văietător, -oare adj. /văita + -ător.
4. [DEX '98] VĂITĂTOR, -OARE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietător, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.
5. [DEX '09] VĂIETĂTOR, -OARE adj. v. văitător.
6. [MDA2] văietător, ~oare a vz văitător
7. [DEXI] văietător, -oare adj. v. văitător.
8. [DOOM 3] văitător (rar) (desp. văi-) adj. m., pl. văitători; f. sg. și pl. văitătoare
9. [DOOM 2] văitător (rar) (văi-) adj. m., pl. văitători; f. sg. și pl. văitătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL