1. [DEX '09] VĂITĂREȚ, -EAȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.
2. [MDA2] văităreț, ~eață a [At: IORDAN, L. R. 343 / V: ~iet~ / Pl: ~eți, ~e / E: văita + -ăreț] (Rar; șdp) 1-2 Care are obiceiul să se vaite (1-2) Si: văitător (3-4), (înv; dep) văieratic (1-2).
3. [DEXI] văităreț, -eață adj. (fam.) Văitător. • pl. -eți, -ețe. și văietăreț, -eață adj. /văita + -ăreț.
4. [DEX '98] VĂITĂREȚ, -EAȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.
5. [DLRLC] VĂITĂREȚ adv. Cu glas plîngător, plîngăreț. Moș Costache vorbi văităreț. CĂLINESCU, E. O. II 200.
6. [MDA2] văietăreț, ~eață a vz văităreț
7. [DEXI] văietăreț, -eață adj. v. văităreț.
8. [DOOM 3] văităreț (fam.) (desp. văi-) adj. m., pl. văităreți; f. văităreață, pl. văitărețe
9. [DOOM 2] văităreț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităreți; f. văităreață, pl. văitărețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL