1. [MDA2] vâlvâi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: ~văi / Pzi: 3 vâlvâie, ~ește / E: vâlvă1 + -âi cf vâlvoi] 1 (D. foc) A arde cu flacără mare. 2 (D. flăcări) A se propaga. 4 (D. haine, păr etc.) A flutura (3). 5 (Fig) A comenta cu aprindere. 6 (Fig) A vorbi de rău pe cineva Si: a bârfi (1).
2. [MDA2] vâlvăi v vz vâlvâi
3. [DLRLC] VÎLVÎI, pers. 3 vilvîie și vilvîiește, vb. IV. Intranz. A arde cu pară mare, cu vîlvătăi. Flăcări vîlvîiau pe drumul Carului. COȘBUC, P. II 85. 2. Fig. A fierbe, a vui, a clocoti (de vorbe, de zvonuri, de comentarii). Foaie verde foi de foi, Vîlvîie lumea de noi Că ne iubim amîndoi. Lasă lumea vîlvîiască Numai neică să-mi trăiască. MAT. FOLK. 249.
4. [Scriban] vîlvîĭ, a -í v. intr. (d. vîlvă). Huĭesc, răsun, merge vîlva: vîlvîĭe lumea de el.
5. [DOOM 3] vâlvâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vâlvâie, imperf. 3 pl. vâlvâiau; conj. prez. 3 să vâlvâie
6. [DOOM 2] vâlvâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 vâlvâie, imperf. 3 sg. vâlvâia; conj. prez. 3 să vâlvâie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL