1. [DEX '09] VÂSLAȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.
2. [MDA2] vâslaș sm [At: MUMULEANU, C. 79/17 / V: (înv) vâns~, (înv) vârs~ / Pl: ~i / E: vâslă1 + -aș] Persoană care mânuiește (una sau două dintre) vâslele1 unei ambarcații sau care conduce o ambarcație cu vâsle1 Si: barcagiu, lopătar, luntraș, (îrg) opăcinaș, vâslar, (înv) vâslitor, (reg) rudaș1, (îvr) opăcinariu.
3. [MDA2] vânslaș sm vz vâslaș
4. [MDA2] vârslaș sm vz vâslaș
5. [DEXI] vîslaș s.m. Persoană care mînuiește vîslele, conducînd o ambarcație cu vîsle; vîslar, (înv.) vîslitor. Vîslașii își dau binețuri cu oamenii de pe mal (VLAH.). ♦ Fig. Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-Oceanul uriaș! (MACED.). • pl. -i. /vîslă + -aș.
6. [DLRLC] VÎSLAȘ, vîslași, s. m. Persoană care mînuiește vîslele; lopătar, barcagiu. Prin noapte străbătură chiotele vîslașilor nerăbdători. GALACTION, O. I 185. Vîslașul cel cuminte... îngrijește vasul a nu cădea pe stînci. BOLINTINEANU, O. 193. Eu, Abdulah, cel mai voinic Vislaș de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ș-un suflet plin de dor. ALECSANDRI, P. I 147. ◊ (Poetic) Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-oceanul uriaș! MACEDONSKI, O. I 267.
7. [Șăineanu, ed. VI] văslaș m. cel ce vâslește.
8. [Scriban] vîsláș m. (d. vîslă). Lopătar, vîslitor. – Și vîslar (bg. sîrb. veslar) în Bibl. 1688.
9. [DOOM 3] vâslaș s. m., pl. vâslași
10. [DOOM 2] vâslaș s. m., pl. vâslași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL