1. [DEX '09] VÂRFAR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.
2. [MDA2] vârfar [At: TDRG / V: (reg) ~for sn, ~rvar (Pl și: ~vari) snm, ~rvariu sn, ~rvor sn / Pl: ~e, ~i / E: vârf + -ar] 1 sn (Pop) Țăpoi cu care se așază fânul în vârful stogului Si: (reg) vârfor2 (5). 2 sn (Reg) Vârf (24) la stog, la claie etc. 3 sm (Mol) Persoană care clădește vârful (24) la stog, la claie etc. 4 sn (Pop) Vârf (1) de munte. 5 sn (Mol) Creștetul capului. 6 sn (Reg) Trunchi de copac care alunecă pe uluc cu vârful înainte. 7 sn (Mar; csnp) Partea groasă a unui buștean. 8 sn (Trs) Parte superioară a unei plante textile (cânepă sau in) din care se obțin fibre de calitate inferioară Si: (îrg) vârfare (5), (reg) vârfor2 (3). 9 sn (Trs; pex) Material textil obținut din vârfar (8) Si: (îrg) vârfare (6), (reg) vârfor2 (4).
3. [MDA2] vârfor1 sn vz vârfar
4. [MDA2] vârvar smn vz vârfar
5. [MDA2] vârvariu sn vz vârfar
6. [MDA2] vârvor1 sn vz vârfar
7. [DEXI] vîrfar s.n. (pop.) 1 Țăpoi cu coadă lungă, folosit pentru așezarea finului în vîrful stogului. 2 Vîrf de munte. • pl. -e. /vîrf + -ar.
8. [DEXI] vîrfar s.n. (pop.) 1 Țăpoi cu coadă lungă, folosit pentru așezarea fînului în vîrful stogului. 2 Vîrf de munte. • pl. -e. /vîrf + -ar.
9. [DEX '98] VÂRFAR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.
10. [DLRLC] VÎRFAR, vîrfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate ajunge în vîrful stogului. Am nevoie de un țăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar. SADOVEANU, la CADE. 2. Vîrf de munte. (Atestat în forma vîrvar) În fund, de la apus spre răsărit, se înșiră, ca niște sentinele, uriașele vîrvare. VLAHUȚĂ, R. P. 70. – Variantă: vîrvar s. n.
11. [DLRLC] VÎRVAR s. n. v. vîrfar.
12. [Șăineanu, ed. VI] vârvàr n. Mold. țăpoiu mare la clădirea stogului. [Tras din vârv].
13. [Scriban] vîrfár n., pl. e. Furcă lungă de format vîrfu clăiĭ. – În nord vîrvar.
14. [Scriban] vîrvár, V. vîrfar.
15. [DOOM 3] vârfar (pop.) s. n., pl. vârfare
16. [DOOM 2] vârfar s. n., pl. vârfare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL