1. [DEX '09] VÂRTOP s. n. v. hârtop.
2. [MDA2] vârtop sn vz hârtop
3. [DEX '96] VÂRTOP s. n. V. hârtop.
4. [Șăineanu, ed. VI] vârtop n. 1. văgăună de munte: umpleau crângurile și toate vârtoapele POP.; 2. loc înfundat cu gropi cari împiedică scurgerea apelor. [Mold. hârtoapă, vechiu-rom. vârtop, peșteră («vârtop de tâlhari», Coresi) = slav. VRŬTŬPŬ, cavernă].
5. [DEX '09] HÂRTOP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri. – Var.: (pop.) vârtop s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.
6. [MDA2] hărloapă sf vz hârtop
7. [MDA2] hărtoapă sf vz hârtop
8. [MDA2] hârloapă sf vz hârtop
9. [MDA2] hârtoapă sf vz hârtop
10. [MDA2] hârtop sn [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: hărloapă sf, hărtoapă sf, ~oapă sf hortoapă sf, hotroapă sf, vârtoapă sf, vâ~ / Pl: ~oape și (rar) ~uri / E: vsl врътъпъ] 1 Vizuină. 2 Grotă. 3 Groapă pe un drum. 4 Scobitură lungă și adâncă formată de o apă. 5 Râpă prăpăstioasă. 6 Afundătură în care cresc diferite ierburi. 7 Adâncitură în care s-a adunat apă. 8 Loc cu multe denivelări. 9 Pietriș care cade de pe munte la vale. 10 Poiană pe coastă. 11 Cantitate care se poate lua cu coasa, de jur-împrejur, de un cosaș.
11. [MDA2] hortoapă sf vz hârtop
12. [MDA2] hotroapă sf vz hârtop
13. [MDA2] vârtoapă sf vz hârtop
14. [MDA2] vârtopă sf vz hârtop
15. [DEXI] vîrtoapă s.f. v. hîrtop.
16. [DEXI] vîrtop s.n. v. hîrtop.
17. [CADE] HÎRTOP sm. și (pl. -oape) sn., VÎRTOP sn. și VÎRTOAPĂ, HÎRTOAPĂ (pl. -pe, ‼ -opi) sf. 🌐 1 ‡ Vizuină, văgăună: Duse-mă printre peșteri afunde, Prin groape, vîrtoape întunicoase (BD.-DEL.) ¶ 2 Crăpătură adîncă, groapă mare săpată de apă: printre hîrtoape și bolovani scoborîm, scoborîm mereu ca în adîncul unei prăpăstii (VLAH.); în adînci vîrtopi... de povață lipsit, să cadă (CANT.) ¶ 3 Adîncătură, scufundătură, groapă în drum: sania... lovește... de un hîrtop ascuns și mă saltă (GRIG.) ¶ 4 Ⓕ Greutate, dificultate, hop: tu te chinui și ele te scot din hîrtoapă (JIP.) [vsl. vrŭtŭpŭ].
18. [CADE] ❍ HOTROAPĂ (pl. -pe) sf. Maram. (BRL.) (VIC.) (PAP.) 🌐 = HÎRTOAPĂ.
19. [DEX '96] HÂRTOP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri – Var.: (pop.) vârtop s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.
20. [DLRLC] HÎRTOP, hîrtoape, s. n. 1. Adîncitură, groapă în drum. Roți de car, care nu se sfarmă în cele mai blestemate hîrtoape. CAMILAR, N. II 5. Nu mai vedea de e piatră sau hîrtop pe unde călca. BUJOR, S. 25. Luă calul de căpăstru și se lăsă la vale, prin hîrtoapele străzii. DUNĂREANU, CH. 7. 2. Scobitură adîncă, prelungită, de forma unei rîpe prăpăstioase, produsă de apă. Grindul cu semănăturile e al meu... Și-i drept să fac cu dînsul ce gîndesc. Să-l ar, să-l semăn, să-i umplu hîrtoapele. DAVIDOGLU, O. 70. Altă movilă este spre S, în marginea unei păduri și pe muchea unui hîrtop. ODOBESCU, S. II 174. – Pl. și: hîrtopuri (SADOVEANU, O. II 106). – Variantă: (popular) vîrtop (TEODORESCU, P. P. 516) s. n.
21. [DLRLC] VÎRTOP s. n. v. hîrtop.
22. [Șăineanu, ed. VI] hârtoapă f. Mold. V. vârtop.
23. [Scriban] hîrtóp și (vechĭ) vîrtóp n., pl. oape (vsl. vrŭtŭpŭ și -opŭ, peșteră, grădină; bg. vurtop, anafor; rus. vertep, peșteră). Vechĭ. Ascunzătoare: vîrtop de tîlharĭ (Cor.). Azĭ. Văgăună, adîncătură (chear așa de mare în cît să adăpostească un sat): un cîmp, un drum plin de hîrtoape. – Hîrtoapă, vechĭ vîrtoapă, f., pl. e și opĭ. În nord și hotrop orĭ -oapă, pl. oape: O rămas pîntre hotroape cu oile cele ștĭoape. O rămas pe cele groape cu oile cele ștĭoape (Șez. 1922, 149 și 1927, 102). De aci și numele de familie Șotropa. În Serbia vîrtop (după bg.), anafor. V. groapă.
24. [Scriban] vîrtóp, V. hîrtop.
25. [DOOM 3] hârtop s. n., pl. hârtoape
26. [DOOM 2] hârtop s. n., pl. hârtoape
27. [IVO-III] hârtop, -toape.
28. [DER] hîrtop (hîrtoape), s. n. – 1. Peșteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – Var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. Sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.
29. [DAR] vârtop, vârtoape, s.n. (reg.) groapă pe un drum. 2. râpă prăpăstioasă; văgăună.
30. [DRAM 2021] vârtóp, vârtoape, s.n. (reg.) Adâncitură, groapă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. ■ (top.) Vârtop, lac glaciar în Munții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1.750 m. – Var. a lui hârtop (Scriban, DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] vârtop, vârtoape, s.n. – (reg.) Adâncitură, groapă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. ♦ (top.) Vârtop, lac glaciar în Munții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1.750 m. – Var. a lui hârtop (< sl. vrǔtǔpǔ) (Scriban, DEX, MDA).
32. [DRAM] vârtop, -oape, s.n. – Adâncitură, gropă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. Vârtop, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1750 m. – Din sl. vrǔtǔpǔ.
33. [DAR] hârtop, hârtoape, s.n. (reg.) 1. vizuină, bârlog, grotă. 2. râpă, ponor, crăpătură. 3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaștină. 4. (la pl.) gropi cu noroi și apă pe un drum de țară, în care se înfundă roata căruței. 5. poiană pe o coastă de deal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL