1. [DEX '09] VÂNTURAR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
2. [MDA2] vânturar [At: BARONZI, M. I, 10/22/ Pl: ~i sm, ~e sn / E: vântura + -ar] (Înv) 1 sm Vânturător (4). 2 sn Evantai (1).
3. [DEXI] vînturar s.n. (înv.) Evantai. • pl. -e. /vînt + -ar.
4. [DLRLC] VÎNTURAR, vînturare, s. n. (Rar) Evantai. Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.
5. [DOOM 3] vânturar (înv.) s. n., pl. vânturare
6. [DOOM 2] vânturar (rar) s. n., pl. vânturare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL