1. [DEX '09] VÂNTIȘOR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor.
2. [MDA2] vântișor sn [At: COD. VOR.2 47v/4 / V: (înv) ven~, vin~ / Pl: (rar) ~oare / E: vânt + -ișor] 1-2 (Șhp) Vânticel (1-2).
3. [MDA2] ventișor sn vz vântișor
4. [MDA2] vintișor sn vz vântișor
5. [DEXI] vîntișor s.n. Vîntuleț. Ieșiră într-un vîntișor subțire de miazănoapte. • pl. -oare. /vînt + -ișor.
6. [DLRLC] VÎNTIȘOR s. m. Vîntuleț. Un vîntișor prinse a bate printre ramurile sălciilor desfrunzite, iar la mal valurile se loveau de țărm cu zgomot ușor și sec. DUNĂREANU, N. 130. Bătea un vîntișor subțire în ziua aceea, de-ți frigea obrazul. CREANGĂ, A. 87.
7. [DOOM 3] vântișor s. n.
8. [DOOM 2] vântișor s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL