1. [DEX '09] VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.
2. [MDA2] vânjos, ~oasă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 59 / Pl: ~oși, ~oase / E: vânj + -os] 1 (D. ființe) Viguros (1). 2 (D. ființe) Care are o constituție solidă Si: robust. 3 (D. corpul ființelor) Care are mușchii bine dezvoltați și puternici Si: musculos. 4 (D. musculatură) Care este bine dezvoltat. 5 (Înv) Care are o consistență solidă. 6 (Pgn; gmț; d. vinuri) Care are o concentrație mare de alcool. 7 (Fig; d.oameni) Care are tărie de caracter. 8 (D. manifestările, creațiile oamenilor) Care exprimă energie și fermitate. 9 (Îrg; d. carne) Care este mai consistent decât în mod obișnuit Si: vârtos. 10 (Îrg; d. carne) Care are vine multe Si: tare, vârtos (). 11 (Reg; d. vaci) Care se mulge greu. 12 (D. copaci, părți lemnoase ale plantelor sau d. obiecte din lemn) Care este rezistent la rupere, datorită consistenței solide. 13 (Reg; d. mere) Cărnos (3). 14 (Înv) Flexibil (1).
3. [DEX '98] VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] vânjos a. musculos, mlădios. [V. vânj].
5. [DEXI] vînjos, -oasă adj. 1 (despre ființe, despre corpul lor sau despre părți ale corpului) Care este puternic, viguros; care are o constituție solidă; care are mușchii puternici, bine dezvoltați; musculos; puternic, viguros. Era voinică Agripina, tînără și vînjoasă (GAL.). ♦ Fig. Care este înzestrat cu forță morală, cu (tărie de) caracter. Un om așa vînjos Să se schimbe așa de iute și să cadă-atît de jos! (DAV.). 2 (despre copaci, despre părțile lemnoase ale plantelor etc. sau despre obiecte din lemn) Care este mlădios, flexibil. Încet, fără nici o grabă, scoase de pe leasa carului o bîtă lungă, vînjoasă (DAN). • pl. -oși, -oase. /vînj + -os.
6. [DLRLC] VÎNJOS, -OASĂ, vînjoși, -oase, adj. Cu mușchii dezvoltați; puternic, viguros. Patru hamali vînjoși, cu piepturile goale, luau în spinare și sub brațe tot ce le cădea la îndemînă și porneau în fugă spre ieșire. GALAN, B. I 17. [Muncitorii] au fețe senine, ochi calzi și mîini vînjoase. STANCU, U.R.S.S. 194. Țugulea încăleca pe calul zmeului celui mic, căci era mai vînjos. ISPIRESCU, L. 317. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter; tare. Nu pot crede ca un om așa vînjos Să se schimbe-așa de iute și să cadă-așa de jos. DAVILA, V. V. 36. ♦ Plin de vitalitate, sănătos, robust. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii, care dă o înfățișare pitorească pînă și celor mai nevoiașe cocioabe de sat. C. PETRESCU, A. 315.
7. [DOOM 3] vânjos adj. m., pl. vânjoși; f. vânjoasă, pl. vânjoase
8. [DOOM 2] vânjos adj. m., pl. vânjoși; f. vânjoasă, pl. vânjoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL