1. [DEX '09] VRĂJITURĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -tură.
2. [MDA2] vrăjitură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: vrăji + -tură] (Pop) Vrajă (1).
3. [DEXI] vrăjitură s.f. (înv., pop.) Vrajă. Babe meștere, urmate de-un stol greu de vrăjituri, Ele știu să profețească prin descîntătoare guri (COȘB.). • pl. -i. /vrăji + -tură.
4. [DEX '98] VRĂJITURĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -ură.
5. [DLRLC] VRĂJITURĂ, vrăjituri, s. f. (Popular) Vrăjitorie; vrajă. Din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. COȘBUC, P. II 149. Va dezlega de vrăjituri pe acea nenorocită fată, omorînd zmeoaica. RETEGANUL, P. IV 56.
6. [DOOM 3] vrăjitură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. vrăjiturii; pl. vrăjituri
7. [DOOM 2] vrăjitură (pop.) s. f., g.-d. art. vrăjiturii; pl. vrăjituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL