1. [DEX '09] VRĂJITORIE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.
2. [MDA2] vrăjitorie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: vrăjitor + -ie] 1 Vrajă (1). 2 Magie. 3 (Pop) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Atp) Capacitate de a face rău sau de a vindeca prin intermediul procedeelor și al ritualurilor magice, proprie unui individ dintr-o comunitate.
3. [DEXI] vrăjitorie s.f. 1 Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. Vrăjitoria îi era ca o înaltă boierie plină de îndatoriri (VOIC.). 2 (mai ales la pl.) Vrajă. Se zice că vracii și călugării lor posedă reminiscențe din știința pierdută a Atlanților, păstrată în tradiții obscure, descîntece, vrăjitorii (VIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vrăjitor + -ie.
4. [DLRLC] VRĂJITORIE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicire a celui care face vrăji; fermecătorie, vrajă. V. magie. Era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedese la știința fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei. CARAGIALE, O. III 57. Poate vro fărmecătoare... să mă lege-n turnul negru cu a ei vrăjitorie. NEGRUZZI, S. II 60.
5. [Scriban] vrăjitoríe f. Fărmăcătorie, magie.
6. [DOOM 3] vrăjitorie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl. vrăjitorii, art. vrăjitoriile (desp. -ri-i-)
7. [DOOM 2] vrăjitorie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl. vrăjitorii, art. vrăjitoriile
8. [DAS] VRĂJITORIE. Subst. Vrăjitorie, vrajă, vrăjire (rar), vrăjitură (pop.), boscoană (reg.), farmazonie (pop.), maleficiu (livr.), farmec, fermecare, fermecătorie (pop.), solomonie (pop.), solomonire (pop.), descîntec, descîntătură, descîntat, obroceală, șișcărie (reg.); magie, exorcism, taumaturgie. Fermecătură. Sortilegiu. Vrăjitor, vraci (pop.), solomonar (pop.), farmazon (pop.), fermecător, descîntător; mag, magician, exorcist, taumaturg. Vrăjitoare, vrăjitoreasă, vrăciță (înv. și arh.), farmazoană (pop.), fermecătoare, descîntătoare, baborniță, meștereasă (rar), meșteriță (pop.), năzdrăvană, șișcă (reg.), vidmă (reg.), zîrnoaică (reg.); magiciană. Adj. Vrăjit, fermecat. Vrăjitor, fermecător (pop.), descîntător. Vrăjitoresc, de vrăjitor; magic, exorcist. Vb. A face vrăji, a vrăji, a lega, a bosconi (reg.), a fermeca, a face farmece, a pune cuiva ulcica, a-i face cuiva cu ulcica, a solomoni (pop.), a descînta, a obroci. V. prezicerea viitorului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL