1. [DEX '09] VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.
2. [MDA2] vrăjitoresc, ~ească a [At: (a. 1705) CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjitor + -esc] 1-5 Propriu vrăjitorului (1-5). 6-7 Care vrăjește (4-5) Si: (înv) vrăjmășesc (6-7). 8 Magic. 9 Supranatural.
3. [DEXI] vrăjitoresc, -ească adj. Care aparține vrăjitorului, care este făcut de vrăjitor; care vrăjește sau poate vrăji. Întîiele poezii au fost formule vrăjitorești (BLA.). • pl. -ești. /vrăjitor + -esc.
4. [DLRLC] VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care poate vrăji. Au întîlnit o vrăjitoare ce-și fierbea în drum, cu puterea ei vrăjitorească, oala, fără foc sub ea. PAMFILE, M. R. I 150. Se temea să soarbă... socotind a fi o băutură vrăjitorească. DRĂGHICI, R. 184.
5. [DOOM 3] vrăjitoresc adj. m., f. vrăjitorească; pl. m. și f. vrăjitorești
6. [DOOM 2] vrăjitoresc adj. m., f. vrăjitorească; pl. m. și f. vrăjitorești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL