1. [MDA2] vârcui v vz vrăciui
2. [MDA2] vrăciui [At: VARLAAM, C. 181 / V: (îvr) vârcui / Pzi: ~esc / E: ns cf vraci] 1 vi (Înv) A practica îndeletnicirea de vraci (1). 2 vi (Înv; pex) A practica medicina. 3-4 vtr (Înv) A (se) vindeca1 (1-2). 5 vt (Înv; c. i. bolnavi) A trata. 6 vt (Înv; c. i. boli) A combate (3). 7 vt (Trs) A face vrăji (1).
3. [MDA2] vrăciuit, ~ă a [At: ARH. FOLK. VI, 176 / Pl: ~iți, ~e / E: vrăciui] (Trs) Care a fost vrăjit (1).
4. [DEXI] vrăciui vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică bolnavi, corpul omenesc sau părți ale lui) A lecui, a vindeca; a trata, a îngriji. Nu ca vracii ce vrăciuiesc numai trupul, iară sufletul nu pot (VARL.). 2 intr. (înv.) A practica meseria de vraci. ♦ Ext. A practica medicina. 3 tr. (reg.) A face vrăji. • prez.ind. -iesc. /<slav. врачеватн.
5. [Scriban] vrăcĭuĭésc v. tr. (d. vracĭ). L. V. Vindec. V. intr. Practic medicina.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL