1. [DEX '09] VREMUI, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.
2. [MDA2] vremui [At: (a. 1551-1553) ES 57a, ap. TDRG / Pzi 3: ~iește / E: vreme] (Pop) 1 viu A se face vreme (121) urâtă (cu ploaie ninsoare sau viscol). 2-3 vir (D. vreme) A trece.
3. [DEXI] vremui vb. IV. (pop.) 1 intr. A fi sau a se face vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol etc.). Umbre uriașe se fugăreau pe pămînt, apoi se întuneca și vremuia din nou (AGÂR.). 2 intr., refl. (despre vreme) A trece, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feți-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi (EMIN.). • prez.ind. pers. 3 -iește, vremuie. /vreme + -ui.
4. [DLRLC] VREMUI, pers. 3 vremuiește, vb. IV. 1. Intranz. A fi vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). Binevoiți de ședeți la hodină, cît vremuiește. SADOVEANU, F. J. 445. A început de ieri să vremuiască. CARAGIALE, O. VII 31. Intranz. și (rar) refl. 2. (Despre vreme) A trece, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea că pentru feți-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. EMINESCU, N. 30. Te tot aștept și nu mai vii, și vremea vremuiește, și ziua plecărei mele de aice se apropie. ALECSANDRI, S. 223. Iubește, mîndro, iubește, Că vremea se vremuiește. HODOȘ, P. P. 153.
5. [Șăineanu, ed. VI] vremuì v. a se strica vremea: vremea vremuește, floarea se pârlește AL.
6. [Scriban] vremuĭéște v. intr. (d. vreme; rus. vremenitĭ, a temporiza, vremeni se, e vreme frumoasă). Începe să se strice vremea ĭarna. V. zbîrgoĭește.
7. [DOOM 3] vremui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. vremuiește, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 sg. să vremuiască
8. [DOOM 2] vremui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. vremuiește, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 sg. să vremuiască
9. [MDO] vremui (ind. prez. 3 sg. vremuiește, conj. vremuiască)
10. [IVO-III] vremuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
11. [DRAM 2021] vremuí, (vremni), v.i. (reg.) A se face vreme rea, a viscoli; a ometi: „Când era ger, sta cu ele [cojoacele] pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu, 1999: 89). – Din vreme + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] vremui, vb. intranz. (vremni) – (reg.) A se face vreme rea, a viscoli; a ometi: „Când era ger, sta cu ele [cojoacele] pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu, 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM] vremui, vb. intranz. (vremni) – A se face vreme rea, a viscoli, a ometi: „Când era ger, sta cu ele (cojoacele) pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL