1. [DEX '09] VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vramiță s. f.] – Din sb. vratnica.
2. [MDA2] vraniță sf [At: (a. 1519) ap. TDRG / V: ~ami~ / Pl: ~țe / E: srb vratnica] (Reg) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite.
3. [DEXI] vraniță s.f. (reg.) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. La vraniță se opri, puse mîna streașină la ochi și se uită spre el (SANDU-A.). • pl. -e. și vramiță s.f. /<srb. vratnica, bg. вратница.
4. [DEX '98] VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vramiță s. f.] – Din scr. vratnica.
5. [DLRLC] VRANIȚĂ, vranițe, s. f. (Regional; și în forma vramiță) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118. Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282. Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61. – Variantă: vramiță s. f.
6. [Scriban] 1) vrániță f., pl. e (sîrb. vratnica, canat, valvă, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuĭele, portiță. – Și vrágniță (Maram.) și vrácniță (Ban. A lăsa vracniță, a lăsa vraiște) și vrámiță (Munt. vest, Crișeana), și vramniță.
7. [Scriban] 2) vrániță, V. oraniță.
8. [DEX '09] VRAMIȚĂ s. f. v. vraniță.
9. [MDA2] vramiță sf vz vraniță
10. [DEXI] vramiță s.f. v. vraniță.
11. [Scriban] orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr’un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.
12. [Scriban] vrám(n)iță, V. vraniță.
13. [DOOM 3] vraniță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. vraniței; pl. vranițe
14. [DOOM 2] vraniță (reg.) s. f., g.-d. art. vraniței; pl. vranițe
15. [DER] vraniță (-țe), s. f. – Poartă țărănească de scînduri sau de nuiele. – Var. vracniță, vragniță, vramniță. Sl., slov. vratnica, bg. vranica, din sl. vrata (Cihac, II, 465; Tiktin; Conev 81).
16. [DRAM 2021] vrániță, vranițe, s.f. (reg.) Poartă la intrarea în curtea casei: „Da' i-o deștis ușa, vranița di la ocol și i-o adunat marhăle di pă imaș și tăte i le-o băgat în grădină...” (Bilțiu, 2007: 105). ■ Atât construcția, cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALRRM, 1971: 259). – Din srb. vratnica (Scriban, DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] vraniță, vranițe, s.f. – (reg.) Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea, 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALRRM, 1971). Atât construcția, cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALRRM, 1971: 259). – Din srb. vratnica (Scriban, DEX, MDA) < din sl. vrata „poartă” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER).
18. [DRAM] vraniță, -e, s.f. – Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALR 1971). Atât construcția cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALR 1971: 259). – Din srb. vratnica (DEX); Din sl. vrata (Cihac, Tiktin cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL