1. [DEX '09] VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĭda.
2. [MDA2] vrajbă sf [At: COD. VOR2, ap. TDRG / Pl: ~be, (pop) vrăjbi / E: vsl вражьда] 1 Dușmănie (1). 2 Divergență de opinii și de interese între membrii aceluiași grup Si: dezbinare (3), (înv) vrăjbie (3). 3 Stare conflictuală ireconciliabilă între două sau mai multe persoane Si: (înv) vrăjbie (4). 4 Ceartă (1). 5 (Îe) A face (sau a băga, pop, a vârî) ~ A provoca discordie. 6 (Îae) A urzi intrigi.
3. [DEXI] vrajbă s.f. (adesea în legătură cu vb. ca „a face” formează loc.vb.) (Stare de) neînțelegere, dezbinare, discordie, disensiune (provocată de nepotriviri de interese, de idei etc.); (atitudine, manifestare etc. de) dușmănie, ură; învrăjbire, dezbinare; ceartă. Aflînd despre vrajba celor doi cumnați, a stăruit de i-a împăcat (CAR.). ◊ Loc.vb. A ridica vrajbă v. ridica. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga. A vîrî vrajbă v. vîrî. ♦ (înv.) Război, răscoală. La această vrajbă din fundul mării Iacă un voinic iese fără veste (BUD.). • pl. -e, (înv., pop.) vrăjbi. și (reg.) vrajmă s.f. /<sl. veche вражьда.
4. [DEX '98] VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda.
5. [DLRLC] VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Ceartă, neînțelegere, dușmănie, dezbinare. V. vrăjmășie. Tocmai cînd se mai potoli vrajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga (II 3). – Pl. și: vrăjbi. – Variantă: vrajmă (ISPIRESCU, U. 2) s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] vrajbă f. desbinare: vrajba dintre noi să piară CR. [Slav. VRAJIBA, inimiciție].
7. [Scriban] vrájbă f., pl. e și vrăjbĭ (vsl. vražĭda, dușmănie, confundat cu vražĭba, magie, vrajă; ceh. vražba, ură mortală. V. vrăjmaș). Dușmănie, dezbinare, rivalitate; era mare vrajbă între eĭ. – În Munt. vest și vrajmă (Isp. 2, 66).
8. [DEXI] vrajmă s.f. v. vrajbă.
9. [DLRLC] VRAJMĂ s. f. v. vrajbă.
10. [Șăineanu, ed. VI] vrajmă f. vrajbă (ISP.). [Variantă fonetică paralelă cu vrajbă].
11. [DOOM 3] vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe
12. [DOOM 2] vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe
13. [MDO] vrajbă
14. [IVO-III] vrajbă, vrăjbi.
15. [DER] vrajbă (-ăjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba. – Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător); vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaș, s. m. (dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn < sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adj. (ostil); vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui), vb. (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, s. f. (dușmănie).
16. [Argou] a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.
17. [DAR] vrajmă, vrajme, s.f. (înv. și reg.) V. vrajbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL