1. [DEX '09] VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman (de obicei de același fel așezate în dezordine). [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.
2. [MDA2] vraf sn [At: DOSOFTEI, PS. ap. TDRG / V: (reg) ~av / Pl: ~uri / E: vsl врахъ] 1 Teanc. 2 Grămadă (1). 3 Maldăr.
3. [DEXI] vraf s.n. 1 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „de”) Mulțime de obiecte de același fel așezate (în dezordine) unele peste altele; cantitate (mare) de materii sau de materiale strînse ori aflate la un loc; grămadă, maldăr, morman; teanc. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie (CR.). ◊ (adv.) Un morman de cărți... erau puse vraf pe parchet (CĂL.). 2 Colect (înv., pop.) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire; grămadă de boabe (de grîu) amestecate cu pleavă, rămasă pe arie pînă la vînturare; boabe de cereale desprinse din spic și adunate grămadă. Doi sau trei cai... se-nvîrteau pe un vraf de grîu (D. ZAMF.). ◊ (adv.) Grîul rămîne vrav în mijloc (CĂL.). • pl. -uri. și (înv., reg.) vrah, vrav s.n. /<sl. veche врахъ.
4. [DEX '98] VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.
5. [DLRLC] VRAF, vrafuri, s. n. (Și în forma vrav; folosit mai ales la sg.) 1. Teanc. Noi telegrame, un vraf întreg, scrisori, bilete, îi veneau mereu. AGÎRBICEANU, S. P. 142. Plutonierul, om vechi, cu multă experiență, întinse un vraf de hîrtii pe masă, vorbind cu glas domol și blajin. BART, S. M. 78. Într-una din zile... le-a luat cu vravul și le-a vîndut. CREANGĂ, A. 142. 2. Grămadă, morman. V. stivă. Aruncă pe cărbunii din vatră un vraf de uscături. GALACTION, O. I 148. Grîul a rămas vrav în mijloc, ca ales pe masă. RETEGANUL, P. IV 77. Chiar atunci avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie. CREANGĂ, P. 245.- Variantă: vrav s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] vraf n. 1. grămadă de grâu strâns la par; 2. massă confuză; un vraf de hârtii. [Slav. VRAHŬ, vânturarea grânelor, morman].
7. [Scriban] vraf n., pl. urĭ (vsl. vrahŭ, treĭerare, morman. V. vrașilă, vrășulesc, răvășesc și hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc): vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord vrav și (pin confuziune cu brac 1) și brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban. vraŭ. V. claĭe, clit.
8. [DEX '09] VRAV s. n. v. vraf.
9. [MDA2] vrav sn vz vraf
10. [DEXI] brac2 s.n. (reg.) Rămășiță inutilizabilă; rest, bucată. Pe cînd luna strălucește peste a tomurilor bracuri (EMIN.). ♦ Spec. Deșeu rezultat în urma fabricării hîrtiei. ◊ Loc.adj. De brac = care nu este bun de nimic; nefolositor. Slab și costeliv, ca un cal de brac (ODOB.). • pl. -uri. /<germ. Brack „deșeu”, „rămășiță”; cf. vraf.
11. [DEXI] vrah s.n. v. vraf.
12. [DEXI] vrav s.n. v. vraf.
13. [DEX '98] VRAV s. n. v. vraf.
14. [Șăineanu, ed. VI] vrav n. Mold. V. vraf.
15. [Scriban] 2) brac n. V. vraf.
16. [Scriban] vrav, V. vraf.
17. [DOOM 3] vraf s. n., pl. vrafuri
18. [DOOM 2] vraf s. n., pl. vrafuri
19. [MDO] vraf
20. [IVO-III] vraf, -furi.
21. [DER] vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL