1. [MDA2] vorovit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 40 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1-2 (Îrg) Vorbit2 (1-2). 9 (Îrg) Menționat. 10 (Îrg) Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.
2. [DEX '09] VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.
3. [MDA2] horovi v vz vorovi
4. [MDA2] vorobi v vz vorovi
5. [MDA2] vorovăi v vz vorovi
6. [MDA2] vorovi [At: PSALT. HUR. 49v/10 / V: ~obi, ~ozi, (îvr) ~văi / Pzi: ~besc / E: ucr говорити, (1-7) cf slv говорити] 1 vi (Înv; în textele religioase) A face larmă (discutând cu aprindere). 2 vi (Înv; în textele religioase) A se neliniști. 3 vi (Înv; în textele religioase) A cârti (1). 4 vi (Înv; în textele religioase) A fi foarte ocupat. 5 vi (Înv; în textele religioase) A fi copleșit. 6 vi (Înv; în textele religioase) A persevera. 7 vi (Înv; în textele religioase) A petrece. 8-9 vi (Îrg) A vorbi (1-2). 10 vt (Îrg; c. i. cuvinte) A pronunța. 11-12 vi (Îrg) A vorbi (61-62). 13 vi (Îrg; îe) A ~ pe (sau de) cineva de rău A denigra. 14 vi (Îrg; îae) A calomnia. 15 vi (Îrg; d. texte, scrieri) A trata un anume subiect. 16-17 vti A susține. 18-19 vti A mărturisi. 20 vi A se adresa cuiva. 21 vrim (Reg) A se pomeni. 22 vi A discuta (2). 23 vrr A se sfătui. 24 vrr A ajunge la un acord. 25 vr (Îvr; îe) A se ~ cu sine A medita. 26 vi (Reg; d. tineri) A avea relații de dragoste. 27 vi (Îvr) A avea relații extraconjugale.
7. [MDA2] vorozi v vz vorovi
8. [DEXI] vorobi vb. IV. v. vorovi.
9. [DEXI] vorovi vb. IV. I (înv., reg.) 1 intr., tr. A vorbi. Scoală-te și vorovește de grăiește fără nice o-mpiedicare (DOS.). ♦ (intr.; cu determ. care indică modalitatea de articulare, intensitatea vocii etc.) A rosti, a pronunța. Știți, Tănase al lui Ispas Care vorovea pe nas (POP.). ♦ (intr.) A exprima prin cuvinte gînduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. Cel ce bine vorovește nu să înțelege (CANT.). 2 tr. A considera, a socoti, a crede. ♦ Ext. A bîrfi, a zvoni, ◊ (refl. impers.) Așa se vorovește că mai mult sfatul și-ndemnătura lui Dumitrașco Vodă au fostu decît voia vizirului (NEC.). 3 refl. recipr. A se învoi; a se vorbi. S-au vorovit cu toții și au dat știre țării (COSTIN). 4 (intr.) A comunica ceva cuiva; a povesti. Voiesc a asculta povestirea celor ce ți s-au întîmplat, vorovește (BELD.). ◊ Expr. A vorovi pleve v. pleavă. ♦ (intr.) A discuta cu cineva. Craii amîndoi vorovesc unul cu altul (BELD.). II intr. (înv.) A face larmă, zarvă; a se neliniști, a se tulbura, a se zbuciuma, a se agita. • prez.ind. -esc. și (înv., reg.) vorobi vb. IV. /<ucr. говорити; cf. și slav. говорнтн „a face zarvă, a se agita”.
10. [DLRLC] VOROVI, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.
11. [Șăineanu, ed. VI] vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].
12. [Scriban] vorovésc v. intr. și tr. (d. voroavă). Vechĭ. Azĭ Trans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut.
13. [DOOM 3] vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, 3 sg. vorovește, imperf. 1 voroveam; conj. prez. 1 sg. să vorovesc, 3 să vorovească
14. [DOOM 2] vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 să vorovească
15. [DRAM 2021] vorovít, -ă, voroviți, -te, adj. (pop.) Vorbit, discutat. – Din vorovi.
16. [DRAM 2021] voroví, vorovesc, v.t. (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).
18. [DRAM] vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL