1. [MDA2] vorovaci, ~ace [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 72v/30 / Pl: ~, ~ace / E: vorovi + -aci] (Îvr) 1-2 sm, a Vorbăreț (1-2). 3 a Elocvent (5).
2. [DEXI] vorovaci, -ce adj. (înv., reg.) Care este vorbăreț, guraliv, limbut; care este convingător. • pl. -ci, -ce. /vorovi + -aci; cf. ucr. говорючий.
3. [Scriban] vorovácĭ, -ce adj. (d. voroavă). Dos. Cant. Vorbăreț, elocŭent.
4. [DLRLV] VOROVACI adj. și s. m. (Mold.) (Om) vorbăreț, elocvent. Cîndai să nu ne cumva smentească pre unii din noi, cu acea limbă a lui vorovace. DOSOFTEI, VS. De celea ce singură firea scîrîndăvindu-să fuge, acelea vorovaciul îndrăzneț preste fire le urcă. CANTEMIR, IST.; cf. NCCD (gl.). Etimologie: voroavă + suf. -aci. Cf. v r e v i t o r.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL