1. [MDA2] voronic sm [At: CORNEA, E. I, 26/6 / V: ~ă sf / Pl: ~ici / E: nct] 1 Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale, aproape rotunde, puternic nervate, cu flori albe dispuse în verticile multiflore, cu miros neplăcut și gust foarte amar, întrebuințată în medicină Si: unguraș, (reg) bălțătură (7), cătușnică (3), gutuiță, unsuroasă, zmeiță, iarbă-flocoasă, (Marrubium vulgare). 2 (Bot; reg; îf voronică) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze lanceolate, puternic nervate, păroase, cu flori albe, care crește pe marginea drumurilor, pe coline uscate Si: unguraș, cătușnică (4)-sălbatică (Marrubium peregrinum).
2. [DEXI] voronic s.m. (bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, meliferă, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunzele ovale, puternic nervate și cu florile albe dispuse în verticile multiflore, cu miros puternic, neplăcut, cu gust foarte amar, care se întrebuințează în medicină (Marrubium vulgare); unguraș. • pl. -ci. /etimol. nec.
3. [Șăineanu, ed. VI] voronic m. plantă aromatică din fam. labiatelor cu proprietăți amare și vermifuge (Marrubium). [Origină necunoscută].
4. [Scriban] voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș.
5. [MDA2] voronică sf vz voronic
6. [CADE] BĂLȚĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Pată albă sau de coloare deschisă la vitele bălțate ¶ 2 Pestrițătură, amestecătură nepotrivită de diferite colori (COST.); bălțături se chiamă și atunci cînd păreții casei se coșcovesc, iar petele se dau cu lut și apoi cu var (PAMF.) ¶ 3 🩺 pop. Pată albă ce se face pe piele, fără durere, dar greu de vindecat ¶ 4 🌿 VORONIC.
7. [CADE] CĂTUȘNICĂ (pl. -ci) sf. 🌿 1 Plantă cu miros aromatic pătrunzător, cu flori albe sau roșietice, pe dinăuntru cu puncte roșii; pisicile o caută foarte mult, se tăvălesc peste ea și o mănîncă cu mare poftă; numită și „iarba-mîței” „minta-mîței”, „iarbă-flocoasă” sau „iarba-vîntului” (Nepeta cataria) (🖼 987) ¶ 2 ~-SĂLBATICĂ = VORONIC, VORONICĂ [cătușă].
8. [CADE] UNGURAȘ sm. 1 🌍 dim. UNGUR ¶ 2 🌿 = VORONIC; VORONICĂ.
9. [DER] voronic (-ci), s. m. – Unguraș (Marrubium vulgare). – Var. voronică. Rus. voroniĭ „strugurii-ursului”, voronnika „plantă” (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL