1. [DEX '09] VORBĂRIE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie.
2. [MDA2] vorbărie sf [At: SĂM III, 172 / E: vorbă + - ărie] 1 Vorbă (148) multă și fără rost Si: flecăreală, limbuție, pălăvrăgeală, sporovăială, tăifăsuială, trăncăneală, (liv) locvacitate, logoree, (rar) vorbăraie, (îvr) vorbăreție, vorbitorie (2), vorbitură, (reg) leorbăială. 2 Verbalism (2). 3 Exprimare prolixă Si: poliloghie.
3. [DEXI] vorbărie s.f. 1 Vorbă multă, fară rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. Mi-e lehamite de atîta vorbărie (H. LOV.). 2 Exprimare, expunere prolixă, lipsită de conținut (și de coerență). Vorbăria metafizică... desemnează, aci,problema gnoseologică fundamentală (JOJA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vorbă + -ărie.
4. [DLRLC] VORBĂRIE s. f. Palavrageală, trăncăneală, sporovăială. Ar fi vrut să afle ce se ascunde subt vorbăria grecului. REBREANU, R. I 169. Cred că e bine să ne ferim de vorbărie, căci e cu totul nefolositoare. BASSARABESCU, S. N. 172.
5. [Scriban] vorbăríe f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.
6. [DOOM 3] vorbărie s. f., art. vorbăria, g.-d. vorbării, art. vorbăriei
7. [DOOM 2] vorbărie s. f., art. vorbăria, g.-d. vorbării, art. vorbăriei
8. [Argou] VORBĂRIE bălăceală, blablá, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL