Definiție și ce înseamnă voluminos

1. [DEX '09] VOLUMINOS, -OASĂ, voluminoși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care ocupă mult loc în spațiu, cu volum mare; gros, cuprinzător, mare, întins. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras. 2. (Despre cărți, caiete, dosare etc.) Care are file multe; gros. – Din fr. volumineux.

2. [MDA2] voluminos, ~oasă a [At: LAURIAN, F. 206/20 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr volumineux, lat voluminosus] 1 (D. cărți, reviste, studii etc.) Care conține file multe. 2 Care este alcătuit din mai multe volume (24). 3 (D. obiecte) Care are volum (1) mare Si: mare. 4 Care are capacitate (3) mare. 5 Care conține ceva în cantitate mare. 6 (D. oameni) Corpolent.

3. [DEXI] voluminos, -oasă adj. 1 (despre obiecte, corpuri, construcții, substanțe etc.) Care are volum mare; care ocupă mult loc în spațiu; care are capacitate mare; care conține ceva în cantitate mare; cuprinzător. Profesorul ocupa singur cele două locuri de pasageri, oferindu-și locul din stînga ghiozdanului voluminos de manuscrise (ARGH.). ♦ (despre persoane) Care este corpolent, gras, trupeș. Tovarășul meu nu-i om sprințar la trup, ci mai degrabă voluminos și mare-n diametru (TOPÎR.). 2 (despre cărți, caiete, dosare etc.) Care conține multe file; gros. O operă rezultată din această dublă chintesențiare nu poate fi voluminoasă (IBR.). • pl. -oși, -oase. /<fr. volumineux, lat. voluminōsus, -a, -um.

4. [DEX '98] VOLUMINOS, -OASĂ, voluminoși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care ocupă mult loc în spațiu, cu volum mare; gros, cuprinzător, mare, întins. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras, trupeș, mătăhălos. 2. (Despre cărți, caiete, dosare etc.) Care are file multe; gros. – Din fr. volumineux.

5. [DLRLC] VOLUMINOS, -OASĂ, voluminoși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care ocupă mult loc în spațiu, cu volum mare; gros, cuprinzător. Peste un sfert de oră, trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii se oprea în mijlocul țăranilor. REBREANU, R. II 83. ◊ Fig. Am comis o greșeală mare și voluminoasă. ALECSANDRI, S. 99. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras, trupeș; mătăhălos. Gogu se rotea voluminos în toată camera. C. PETRESCU, S. 125. Dinspre port se apropie un marinar voluminos, cu barbă, în haină albastră. SAHIA, U.R.S.S. 123. Barca, în care intra voluminosul doctor, se afunda cu două palme în apă. BART, E. 340. 2. (Despre cărți, dosare etc.) Care are file multe; gros. Cu toată tipăritura, pentru folosul întregului răsărit, a voluminoaselor tratate teologice grecești, țara rămînea încă aspră. IORGA, L. I 37.

6. [DN] VOLUMINOS, -OASĂ adj. Care are volum mare, care ocupă mult loc în spațiu; cuprinzător. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras. ♦ (Despre cărți) Care are file multe; gros. [Cf. fr. volumineux, it. voluminoso].

7. [MDN '00] VOLUMINOS, -OASĂ adj. care are volum mare, ocupă mult loc în spațiu. ◊ (despre persoane) corpolent, gras. ◊ (despre cărți) cu file multe; gros. (< fr. volumineux)

8. [Șăineanu, ed. VI] voluminos a. 1. care coprinde mai multe volume: operă voluminoasă; 2. care ocupă mult spațiu: corp voluminos; 3. care are mult volum: pachet voluminos.

9. [Scriban] *voluminós, -oásă adj. (lat. voluminosus, fr. volumineux). Care are un volum mare: pachet voluminos. Iron. Gras, gros: om voluminos.

10. [DOOM 3] voluminos adj. m., pl. voluminoși; f. voluminoasă, pl. voluminoase

11. [DOOM 2] voluminos adj. m., pl. voluminoși; f. voluminoasă, pl. voluminoase

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VOLINTIRESC, -EASCĂ, volintirești, adj. (Înv.) De volintir. – Volintir + suf. -esc. […]
1. [DEX '09] VOLINTIREȘTE adv. (Înv.) Ca volintirii. – Volintir + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
1. [MDA2] volintirie sf [At: ALECSANDRI, T. 981 / Pl: ~ii / E: volintir + […]
1. [MDA2] volintirime sf [At: ZILOT, ap. ȘIO II1, 25 / E: volintir +-ime] (Csc) […]
1. [DEX '09] VOLINTIROI, volintiroi, s. m. (Înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + […]
1. [DEX '09] VOLITIV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] VOLIȚIONAL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este […]
1. [DEX '09] VOLIȚIUNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro