1. [DEX '09] VOLUBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își răsucește tulpina în spirală în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.
2. [MDA2] volubil, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 103 / Pl: ~i, ~e / E: fr volubile, lat volubilis] 1 (Îdt) Care se deplasează cu ușurință. 2 (Îdt) Care se învârte cu ușurință. 3 (Îdt) Care este schimbător, nestatornic. 4 Care are ușurință și rapiditate în vorbire Si: locvace. 5 (Pex) Care este comunicativ (1). 6 (D. stil, vorbire) Care are cursivitate și rapiditate. 7 (D. manifestări ale oamenilor) Care se produce în chip firesc, fără efort Si: spontan, prompt. 8 (D. tulpina unor plante) Care se mlădiază, putându-se înfășura în spirală în jurul unui suport.
3. [DEXI] volubil, -ă adj. 1 (despre oameni) Care vorbește mult și cu ușurință; care dispune de un debit bogat și rapid; care este fluent, locvace. Dimineața și în cursul zilei următoare însă,... e din nou proaspăt, volubil, senin (BĂN.). ◊ (adv.) Le contemplă, pe Nora vorbind volubil și pe Maria ascultînd silită (CA. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care se produce în chip firesc, fără efort, spontan, prompt; care este mobil. Avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă (CĂL.). ◊ (adv.) Sabina imitase volubil pe jupîn Fișei (CE. PETR.). 2 (bot.; despre plante sau despre tulpina, ramurile etc. ale lor) Care își poate înfășura tulpina în spirală în jurul unui suport. • pl. -i, -e. /<fr. volubile, lat. volubĭlis, -e.
4. [DEX '98] VOLUBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.
5. [DLRLC] VOLUBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care vorbește mult și repede; (despre manifestări ale oamenilor) mobil, spontan, prompt. Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40. Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92. ◊ (Adverbial) Luminița își scutură pănd pe spate și explică volubil. C. PETRESCU, Î. I 7. Ne-a venit o langustă vie... și-i înșira foarte volubil toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. Zorelele sînt plante volubile.
6. [DN] VOLUBIL, -Ă adj. 1. Care vorbește mult și ușor, fluent, curgător; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (Despre plante) Care își poate înfășura tulpina pe un arac, pe o sfoară etc. [Cf. fr. volubile, lat. volubilis].
7. [MDN '00] VOLUBIL, -Ă adj. 1. care vorbește cu ușurință și rapiditate, fluent; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (despre plante) care își răsucește tulpina în spirală pe un suport. (< fr. volubile, lat. volubilis)
8. [Șăineanu, ed. VI] volubil a. 1. care se învârtește lesne; 2. fig. care vorbește repede.
9. [Scriban] *volúbil, -ă adj. (lat. volúbilis, d. vólvere, a rostogoli). Bot. Care se învălătucește în prejuru unuĭ băț (cotor, trunchĭ), ca volbura, fasolea ș. a. Fig. Pronunțat cu ușurință: vorbă volubilă. Adv. Cu volubilitate.
10. [DOOM 3] volubil adj. m., pl. volubili; f. volubilă, pl. volubile
11. [DOOM 2] volubil adj. m., pl. volubili; f. volubilă, pl. volubile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL