Definiție și ce înseamnă voivodat

1. [DEX '09] VOIEVODAT, voievodate, s. n. (în Evul Mediu în Țările Române) Teritoriu aflat sub autoritatea unui voievod. [Var.: voivodat s. n.] – Voievod + suf. -at.

2. [MDA2] voievodat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 96 / S și: voevodat / V: (înv) voi~, (îvr) vai~ / Pl: ~e / E: voievod + -at] 1-3 Demnitatea de voievod (9, 10, 12) Si: (înv) voievozie (4-6). 4 Demnitatea voievodatului Transilvaniei. 5 (În Evul Mediu) Formă de organizare social-politică, condusă de un voievod (9). 6 Ținut condus de un voievod (9). 7 Formațiune statală condusă de un voievod (10). 8 Teritoriu cuprins într-un voievodat (6-7). 9 Titlu dat Transilvaniei în timpul guvernării ei de către un voievod aflat în relații de vasalitate față de regele maghiar. 10 (Înv) Teritoriu condus de un voievod (3-7). 11 (Îvr) Sălaș de țigani condus de un voievod (17). 12 (Îvr) Autoritate de voievod (17).

3. [DEXI] voievodat s.n. (în Ev. Med., în provinc. rom.) 1 Demnitate, autoritate, putere, rang de voievod; (înv.) voievozie. Așezămîntul voievodatului la români... trebuie să dateze din vremile întîiului stat bulgăresc (XEN.). 2 Formă de organizare social-politică condusă de un voievod; ținut, teritoriu, așezare care se aflau sub autoritatea unui voievod. • pl. -e. și (înv.) voivodat s.n. /voievod + -at.

4. [DEX '98] VOIEVODAT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. [Var.: voivodat s. n.] – Voievod + suf. -at.

5. [DLRLC] VOIEVODAT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. (Atestat în forma voivodat) în Oltenia am avut cel dintîi voivodat. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: voivodat s. n.

6. [Șăineanu, ed. VI] voievodat n. principat: în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.

7. [Scriban] *voĭevodát n., pl. e (d. voĭevod). Voĭevozie.

8. [DEX '09] VOIVODAT s. n. v. voievodat.

9. [MDA2] vaievodat sn vz voievodat

10. [MDA2] voivodat sn vz voievodat

11. [DEXI] voivodat s.n. v. voievodat.

12. [DOOM 3] voievodat s. n., pl. voievodate

13. [DOOM 2] voievodat s. n., pl. voievodate

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] vânjol (vânzol) n. V. vânj. [Slav. VẼZLŬ, nod]. 2. [DAR] vânjol […]
[Scriban] vînjol-, V. vînzol-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] VÂNZOLI, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘENIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro