1. [DEX '09] VOINICOS, -OASĂ, voinicoși, -oase, adj. (Rar) Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.
2. [MDA2] voinicos, ~oasă a [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: voinic + -os] (Pop; adi sau gmț) 1 Voinic (15). 2 (Pex) Chipeș. 3 (Pex) Fudul (2). 4 Curajos (1). 5 Voinic (21).
3. [DEXI] voinicos, -oasă adj. 1 Care este bine făcut, voinic, puternic. ◊ Care este chipeș, arătos; mîndru. De ce creștea, se făcea mai trupeș și mai voinicos copilul (PER.). 2 (despre oameni) Care este curajos. Te arătai mai voinicos la început! (TUD.). • pl. -oși, -oase. /voinic + -os.
4. [DEX '98] VOINICOS, -OASĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.
5. [DLRLC] VOINICOS, -OASĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, chipeș, arătos, puternic, frumos; mîndru. De ce creștea, se făcu mai trupeș și mai voinicos copilul. ISPIRESCU, la TDRG. Să fii mîndru, voinicos. TEODORESCU, P. P. 308.
6. [Scriban] voĭnicós, -oásă adj. (d. voĭnic). Iron. Viteaz aparent, dar în realitate fricos: Ițic e voĭnicos.
7. [DOOM 3] voinicos (pop.) adj. m., pl. voinicoși; f. voinicoasă, pl. voinicoase
8. [DOOM 2] voinicos (rar) adj. m., pl. voinicoși; f. voinicoasă, pl. voinicoase
9. [DAR] voinicos, voinicoasă, voinicoși, voinicoase, adj. (reg.) 1. viteaz aparent, în realitate fricos. 2. bine făcut, voinic, puternic, chipeș, arătos, mândru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL