Definiție și ce înseamnă voinicel

1. [DEX '09] VOINICEL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic, voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic.+ suf. -el.

2. [MDA2] voinicel, ~ea [At: M. COSTIN, LET. I, 348/29 / V: (îrg) von~ / Pl: ~ei, ~ele / E: voinic + -el, -ea] 1-4 sm (Hip) Voinic (4-5, 8-9). 5-8 a (Șhp) (Destul de) voinic (15-16) Si: voinicuț (3-6). 9-14 a (Șhp) (Destul de) voinic (19-21). 15 sm (Bot) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 16 sm (Bot) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). 17 sf (Bot) Năsturel (Nasturtium officinale).

3. [DEXI] voinicel s.m. I dim. al lui voinic; (pop.) voinicaș. Paserea... lăsă să-i pice din cioc pe oblîncul șelei voinicelului o piatră de zamfir (ODOB.). ♦ Haiduc. Pe cărări pierdute Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind (ALECS.). ◊ (adj.) Unde-s frățiorii mei Voinicei ca niște zmei? (POP.) II (bot.) 1 Crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 2 Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). • pl. -cei. /voinic + -el.

4. [DEX '98] VOINICEL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.

5. [DLRLC] VOINICEL, voinicei, s. m. I. Diminutiv al lui voinic1. 1. v. voinic (1). Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119. Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45. ◊ (Adjectival) Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144. Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vină. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. v. voinic (2). Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22. Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa). 2. Varga-ciobanului.

6. [MDA2] vonicel sm vz voinicel

7. [DOOM 3] voinicel s. m., pl. voinicei, art. voiniceii

8. [DOOM 2] voinicel s. m., pl. voinicei, art. voiniceii

9. [DMLR] voinicel s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] vânjol (vânzol) n. V. vânj. [Slav. VẼZLŬ, nod]. 2. [DAR] vânjol […]
[Scriban] vînjol-, V. vînzol-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] VÂNZOLI, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘA, vânjoșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face vânjos, a întări, a […]
1. [DEX '09] VÂNJOȘENIE, vânjoșenii, s. f. (Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. – Vânjos […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro