Definiție și ce înseamnă vocifera

1. [DEX '09] VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

2. [MDA2] vocifera [At: SION, P. 233 / Pzi: ~rez / E: fr vociférer, lat vociferare] 1 vi A vorbi cu glas ridicat (și enervat) Si: a răcni, a striga, a țipa. 2 vt (Înv) A profera injurii, amenințări pe un ton răstit și mânios.

3. [DEXI] vocifera vb. I. intr. A vorbi cu glas ridicat (și enervat); a-și manifesta prin cuvinte răstite și pe un ton ridicat nemulțumirea, mînia. Gesticulau descumpăniți, vorbind prea tare (vociferînd), cu schime, cu bătăi de pumn în masă (TEOD.). ♦ Ext. A face scandal, a țipa. E un scandal absolut de neînțeles... Emilia vociferează, amenință,... bate cu pumnul în masă (CA. PETR.). • prez.ind. -ez. /<fr. vociférer, lat. vociferare.

4. [DEX '98] VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

5. [DLRLC] VOCIFERA, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mînios, cu glasul ridicat ca de ceartă. Dincolo se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd. C. PETRESCU, Î. II 81. Au început să vocifereze revoltate sutele de țărani. SAHIA, N. 68. Rudele și foștii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcind spume de mînie la gură. BART, E. 286.

6. [DN] VOCIFERA vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mînie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].

7. [MDN '00] VOCIFERA vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)

8. [Șăineanu, ed. VI] vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.

9. [Scriban] *vociferéz v. intr. (lat. vocifero, -áre și vociferor, -ári; fr. vociférer). Răcnesc furios; bețiviĭ începură a vocifera unu la altu.

10. [DOOM 3] vocifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vociferez, 3 vociferează; conj. prez. 1 sg. să vociferez, 3 să vocifereze

11. [DOOM 2] vocifera (a ~) vb., ind. prez. 3 vociferează

12. [Argou] vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipa

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VLĂDICĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – […]
1. [MDA2] vlădui vt [At: PSALT. SCH. 221/5 / V: (îrg) ~di, (îvr) vlud~ / […]
1. [MDA2] vlădi v vz vlădui 2. [MDA2] vlădui vt [At: PSALT. SCH. 221/5 / […]
1. [MDA2] vlăduitor sm [At: PSALT. 105 / Pl: ~i / E: vlădui + -tor] […]
1. [DEX '09] VLĂGUI, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a […]
1. [MDA2] vlăguire sf [At: IONESCU-RION, S. 186 / Pl: ~ri / E: vlăgui] Epuizare […]
1. [DEX '09] VLĂGUIT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. […]
1. [DEX '09] VLĂGUITOR, -OARE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro