1. [DEX '09] HOASPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.
2. [MDA2] hoaspă [At: REV. CRIT. III, 156 / V: hos~, vo~, vos~ / Pl: ~pe / E: cf hospi, hostoape, hoștopină] 1 (Reg) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. 2 (Trs) Pieliță a bobului de strugure. 3 (Trs; lpl) Strujele. 4 (Mol) Spumă de deasupra borșului.
3. [CADE] HOASPĂ (pl. -pe) sf. 1 Pojghița de pe grăunțele cerealelor, de pe fasole, mazăre, cînepă, etc.: grîul... spălat bine, pentru a se curăți de se pune la fiert (ȘEZ.) ¶ 2 pl. Trans. Talași, așchiile luate de tîmplar cu rindeaua: aștern pe fundul secriului geluituri, adică... hoaspe de elău (MAR.).
4. [DLRLC] HOASPĂ, hoaspe, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Învelișul grăuntelui de cereale; pleavă. Grîul... numit ceacîr are mustăți, paiul este sec și bobul, învălit în hoaspă (pleavă), mic. I. IONESCU, P. 239. ♦ Tărîțe. Se cerne făina întăi prin sîtă rară, ca să rămîie hoaspa. ȘEZ. V 53. 2. (Transilv.) Păstaie uscată de fasole sau de mazăre, după ce s-au scos boabele.
5. [Șăineanu, ed. VI] hoaspă f. coaja cerealelor. [Și voaspă, de origină necunoscută].
6. [Scriban] hoáspă (oa dift.) f., pl. e (din forma maĭ veche voaspă, d. vsl. rus. vosk, ceară. Întîĭ s’a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoĭ și despre alte resturĭ. V. boască). Trans. Rămășiță de poame (strugurĭ, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de strugurĭ. Surcele de la rîndea: hoaspe de gealăŭ. Est. Col. Pojghița boabelor de grîne saŭ de legume: hoaspă de grîŭ. Spuma de deasupra borșuluĭ în putină: hoaspă de borș. V. huște.
7. [MDA2] hospă sf vz hoaspă
8. [MDA2] voaspă sf vz hoaspă
9. [CADE] HOSPĂ = HOASPĂ.
10. [Șăineanu, ed. VI] voaspă f. Mold. V. hoaspă.
11. [Scriban] voáspă, V. hoaspă.
12. [DOOM 3] hoaspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe
13. [DOOM 2] hoaspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe
14. [DAR] hoaspă, hoaspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare.
15. [DRAM 2021] hoáspă, hoaspe, s.f. Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre: „Ia, tăt hoaspa tărâțî / Di pă asupra sâtii” (Papahagi, 1925: 234). ■ (onom.) Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel; Hoaspa, poreclă în Dumbrăvița. – Et. nec. (DEX).
16. [DRAM 2015] hoaspă, hoaspe, s.f. – 1. Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre: „Ia, tăt hoaspa tărâțî / Di pă asupra sâtii” (Papahagi, 1925: 234). ♦ (onom.) Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALRRM, 1969). 2. Coajă de poame: „Ca să faci vinul roșu, trebuie să fermenteze pe hoște, rămâne 4-5 zile în coajă...” (Ulmeni, 2013). – Et. nec. (DEX).
17. [DRAM] hoaspă, -e, s.f. – Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre. Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALR 1969). – Et. nec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL