1. [MDA2] vlădici [At: EUSTRATIE, PRAV. 34/13 / Pzi: ~icesc / E: vlădică] (Înv) 1-2 vtf A face să devină cleric (1). 3 vtf A face să devină arhiereu (1). 4-6 vi A avea rangul de vlădică (4-6). 7-9 A oficia serviciul religios în calitate de vlădică (5-7).
2. [DEX '09] VLĂDICĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.
3. [MDA2] vladic sm vz vlădică
4. [MDA2] vladică sm vz vlădică
5. [MDA2] vlădic sm vz vlădică
6. [MDA2] vlădică sm [At: PSALT. 129 / V: (îvp) vlădic, (înv) vladic, vlad~, vled~ / Pl: ~ici / G-D: ~căi, ~icii, ~icei, ~ichii / E: slv владыка] 1 (Înv) Persoană aflată la conducerea unui stat Si: cârmuitor (5), domnitor (1), stăpânitor. 2 (Îe) De la ~ până la opincă Din toate clasele sociale. 3 (Îae) Toți, fără nici o deosebire. 4 (Îvp) Arhiereu (1). 5 (Îvp; spc) Episcop1 (3). 6 (Îvp; spc) Mitropolit. 7 (Îvp; pgn) Preot.
7. [MDA2] vlădicesc, ~ească a [At: PSALT. 99 / Pl: ~ești / E: vlădică + -esc] 1 (Înv) Care aparține vlădicăi (1). 2 (Înv) Care este specific vlădicăi (1). 3 (Înv) Care vine de la vlădică (1). 4-5 (Îvp) Clerical (1-2). 6-8 (Îvp) Care se cuvine numai vlădicăi (4-6). 9-11 (Îvp) Care are rang de vlădică (4-6). 12 (Reg; d. cai) Gras (2).
8. [MDA2] vledică sm vz vlădică
9. [DEXI] vlădică s.m. 1 (bis.; înv., pop.) Arhiereu; spec. episcop; mitropolit Norodul se grămădi în biserică. ..ca să vadă cum a s-o scoată la capăt bietul vlădică (C. NEGR.). 2 (înv.) Stăpînitor, domn, principe. Eu sînt vlădică sau boierin (DOC.) ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă = din toate clasele sociale; toți, fară nici o deosebire. Toate clasele acestui popor, de la vlădică pîn-la opincă, dau îndărăt (EMIN.). • pl. -ci. /<slav. владꙑка.
10. [DEXI] vlădicesc, -ească adj. 1 (înv., pop.) De vlădică; care aparține vlădicăi sau vlădicilor; care este propriu, specific vlădicăi sau vlădiciei; care este destinat, care se cuvine numai vlădicăi; care are rang de vlădică. Scrisoarea aceasta... trebuia să rămînă în original în archivul vlădicésc din Blaj (ȘINC.). 2 (înv.) De vlădică, de principe, care aparține vlădicăi; care este propriu, specific vlădicăi; care vine de la vlădică. • pl. -ești. /vlădică + -esc.
11. [DLRLC] VLĂDIC s. m. v. vlădică.
12. [DLRLC] VLĂDICĂ, vlădici, s. m. Episcop. Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201. De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119. Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11. ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă v. opincă. ♦ (învechit) Stăpînitor, domn, principe. – Variantă: vlădic (COȘBUC, P. II 279) s. m.
13. [Șăineanu, ed. VI] vlădică m. episcop ortodox, arhiereu; dela vlădică până la opincă (locuțiune proverbială), dela rangul cel mai înalt până la cel mai de jos din ierarhia socială a trecutului. [Rus. VLADYKA, Domn (titlu onorific dat episcopilor)].
14. [Scriban] vlădícă m., pl. ĭ (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladýka, domn și titlu onorific dat episcopilor; bg. sîrb. vladika. V. vladnic, oblăduĭesc). Vechĭ. Guvernator, principe. Dela vlădică pînă la opincă, dela domn pînă la țăran, tot poporu (V. isop). Azĭ. Fam. Episcop saŭ arhiereŭ. – Vechĭ și vlădic.
15. [Scriban] 2) vlădicésc v. intr. Fam. Funcționez ca vlădică.
16. [DOOM 3] !vlădică (înv.; pop.) s. m., art. vlădica, g.-d. art. vlădicăi/vlădichii/lui vlădica; pl. vlădici
17. [DOOM 2] vlădică (înv.) s. m., g.-d. art. vlădicăi/vlădicii/vlădichii; pl. vlădici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL