1. [DEX '09] VIȚIAT, -Ă adj. v. viciat.
2. [MDA2] vițiat, ~ă a vz viciat
3. [DEXI] vițiat, -ă adj. v. viciat.
4. [Șăineanu, ed. VI] vițiat a. stricat: aer vițiat.
5. [DEX '09] VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
6. [DEX '09] VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.
7. [MDA2] vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).
8. [MDA2] viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt2 (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).
9. [MDA2] viția v vz vicia
10. [DEXI] vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.
11. [DEXI] viciat, -ă adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Care este depravat, desfrînat, corupt. 2 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedură, a unor greșeli, imperfecțiuni în redactare etc.). • sil. -ci-at. și (înv.) vițiat, -ă adj. /v. vicia.
12. [DEXI] viția vb. I. v. vicia.
13. [DEX '98] VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.
14. [DLRLC] VICIA, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.
15. [DLRLC] VICIAT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiat, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.
16. [DN] VICIA vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].
17. [DN] VICIAT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].
18. [MDN '00] VICIA vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)
19. [Șăineanu, ed. VI] vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.
20. [Scriban] *viciéz, V. vițiez.
21. [Scriban] *vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.
22. [DOOM 3] vicia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. viciez (desp. -ci-ez), 3 viciază, 1 pl. viciem; conj. prez. 1 sg. să viciez, 3 să vicieze; ger. viciind (desp. -ci-ind)
23. [DOOM 2] vicia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciază, 1 pl. viciem (-ci-em); ger. viciind (-ci-ind)
24. [MDO] vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)
25. [IVO-III] vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL